Vasile Voiculescu, rescriind istoria nefericitului rege Midas, descrie intr-o nuvela un tragic personaj care transforma in aur tot ce atinge. Personajul este tragic, pentru ca in cele din urma dupa euforia initiala, se descopera condamnat la moarte prin sete si foame. Aurul este bun, pretios, dar nu adapa si nu hraneste decat lacomia de orginte spirituala. Mergand mai departe decat autorul grec, Voiculescu arata trista conversie pe care noi o facem cand ... [mai mult]

  -Mai e mult pana vine Mos Craciun? Suntem in plina vara asa ca, dupa un moment de uimire, raspund: - Da! La iarna! - Ooof! Taisia ofteaza din adancul sufletului. - Niciodata nu vine vara! Si voiam sa-i cer si eu o data sandale portocalii ca ale lui mami! Pana la iarna precis uit... Dupa cateva clipe de trista ingandurare se invioreaza si ma ... [mai mult]

  Este sambata asa ca iesim in parc. Alexia este tare cuminte. Mergem in "gradina de trandafiri" unde ii fotografiem gesturile de tandrete fata de frumoasele flori. Urmeaza drumul la leagane. Ne uimeste doar ca nu zaboveste prea mult la "tube" (topoganurile acelea acoperite, care aduc a ... [mai mult]

  Suntem bucurosi! Plecam in concediu! Ca sa nu pierdem avionul, ne luam o marja de doua ore pentru a ajunge la aeroport. Surprinzator, drumul nu este cosmarul asteptat si ajungem cam in jumatate de ora. In aeroport este inghesuiala asa ca ne asezam pe o banca din parculetul invecinat. Sporovaim veseli si emotionati. Mircea ne arata noua lui camera video si deja ne facem planuri ce o sa filmam. Timpul trece repede si ne hotaram sa mergem la "Check ... [mai mult]

  Cand eram mica, bunicul a incercat sa ma invete sa pescuiesc. Ne-am oprit inainte de pusul momelii in ac, asa ca eu m-am multumit sa "pescuiesc" cu frunze. Evident singurele vietati din helesteul din gradina, interesate de preocuparea mea au fost broastele... si asa ne-am imprietenit. Ca sa scape de cicaleala mea continua, bunicul m-a invatat brosteste, adica limba broastelor. Din pacate nu m-a invatat si traducerea, dar mie imi placea oricum, mai ales ca primeam si ... [mai mult]

  Pe tanti Sofia nu o vizitez prea des. Poate ca subconstient o aseman unui parfum rar si pretios pe care nu il irosesti in fiecare zi. Fifi, cum o alinta cunoscutii, nu-mi reproseaza vizitele prea rare si ma intampina de fiecare data ca si cum ne-am fi despartit de doar cateva ceasuri. Prima grija de cum ma instalez intr-unul din fotelurile uriase din camera de zi, este ... [mai mult]

  Este ora somnului de amiaza. Taisia evident nu vrea sa doarma. Negociem indelung pana sa ajunga in pat. Dar victoria nu este inca a mea. Desi are ochii mici, mici, este foarte hotarata ca nu ii este somn. Atat de hotarata incat sta pe burta cu capul in maini, preventiv, ca sa nu ii cada zulufii pe perna. Incerc sa o conving sa schimbe pozitia si apeleaza la arma ei suprema... incepe sa planga. ... [mai mult]

  Uneori pasii te poarta spre o tinta nebanuita, dupa o logica stranie, dar care odata surprinsa te copleseste cu rostul ei desprins din inefabil. Cam asa ne-au purtat pe noi pasii spre acea manastire din valea Prahovei. Pornisem, un grup vesel si vioi sa cutreieram aiurea, profitand de vremea buna. Cum-necum ne trezim ajunsi la poarta lacasului unde suntem putin stanjeniti. Parca nu avem nici ... [mai mult]

  Linia vietii mele continua in palma ta. Unde continua oare linia vietii tale?   Fara tine ma trezesc dimineata si soarele rasare de la est. Fara tine cafeaua are gust matinal iar cupele de sampanie imbatranesc opalescent intr-un cotlon uitat. Fara tine oglinda nu este magica. Fara tine imbracatul nu mai este un ritual indelung. Fara tine dupa luni urmeaza inevitabil marti. Fara tine orele curg firesc una dupa alta, cu numarul lor stabilit de ... [mai mult]