Tags: povestasa, mos craciun, copii, povesti
-Mai e mult pana vine Mos Craciun?
Suntem in plina vara asa ca, dupa un moment de uimire, raspund:
- Da! La iarna!
- Ooof! Taisia ofteaza din adancul sufletului.
- Niciodata nu vine vara! Si voiam sa-i cer si eu o data sandale portocalii ca ale lui mami! Pana la iarna precis uit... Dupa cateva clipe de trista ingandurare se invioreaza si ma intreaba:
-Tu stii ce era Mos Craciun cand era mic?
- Nu, nu stiu!
- Stai ca-ti spun eu... si puiul se pune pe povestit:
Mos Craciun era un baiat frumos, cuminte, dar sarac. El s-a insurat cu o
fata frumoasa din Argentina, a carei tata avea o fabrica de jucarii (aici
intervine o precizare - in Argentina sunt
fete
frumoase si copaci din care se face cauciuc, din care se fac jucariile! ... telenovelele la care se uita bunica au sigur de-a face cu explicatia!).
Cei doi
au trait fericiti dar nu au avut copii, asa ca au strans foarte multe jucarii cu
care nu avea cine sa se joace. Doamne-Doamne i-a rasplatit ca au fost buni si
cand au fost batrani i-a trimis la Polul Nord, ca se saturasera de caldura, si
le-a dat voie sa imparta jucariile cu sania fermecata la toti copiii. Cred ca au
luat cu ei si fabrica de jucarii ca sigur nu le ajungeau, chiar daca le dau doar
o data pe an...
Poveste se deapana in continuare, cu detalii minutioase despre piticii
care transporta cauciucul si lemnul pentru jucarii prin niste tuneluri subterane
ce leaga palantatia din Argentina cu Polul Nord. Intervin desigur si conflicte,
dar totul se termina cu bine.
***
-
Of , ce poveste frumoasa am spus! se lauda singura
Taisia.
Stii ceva? Cand ma fac mare o sa ma fac
povestasa!
O lumina calda imi invaluie inima si imbratisez cu drag povestitoarea
mea, ce l-ar fi incantat cu siguranta si pe Vargas Llosa, care i-ar fi acordat
distinctia visata,
pentru ca a deveni povestas insemna a adauga imposibilul
la ceea ce era doar neverosimil, ceea ce Taisia face cu un o incatatoare
naturalete. Poate intr-o zi o sa afle ca din America Latina nu vin
numai telenovele.
Dar acum merita un premiu. Mergem sa mancam o
inghetata, si pe drum primeste si multdoritele sandale portocalii. Este in
culmea incantarii! Ma acopera cu sarutari, si ca rasplata imi promite ca o sa ii
scrie lui Mos Craciun sa imi aduca ce vreau eu.
- Ce vrei?
- Un caiet mare si un stilou, ca sa scriu despre un pui de om care ma iubeste!
Taisia rade.
- Lasa ca stiu eu ca tu scrii la calculator! O sa ii scriu sa iti aduca
un mai calculator mai frumos! Portocaliu!
Tamina Manea
Posted in Articole,
Romania altfel |
Print
|
1 Comentarii