Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

e-@altfel Romania
Acasa | Luni - Ziua Cuvantului | Marti - Ziua Actiunii | Miercuri - Ziua Organizarii | Joi - Ziua Armoniei | Vineri - Ziua Memoriei | Contact
 
Site afiliat Manager.ro
 



Tags: povestasa, mos craciun, copii, povesti

-Mai e mult pana vine Mos Craciun?

Suntem in plina vara asa ca, dupa un moment de uimire, raspund:

- Da! La iarna!

- Ooof! Taisia ofteaza din adancul sufletului.

- Niciodata nu vine vara! Si voiam sa-i cer si eu o data sandale portocalii ca ale lui mami! Pana la iarna precis uit... Dupa cateva clipe de trista ingandurare se invioreaza si ma intreaba:

-Tu stii ce era Mos Craciun cand era mic?

- Nu, nu stiu!

- Stai ca-ti spun eu... si puiul se pune pe povestit:

Mos Craciun era un baiat frumos, cuminte, dar sarac. El s-a insurat cu o fata frumoasa din Argentina, a carei tata avea o fabrica de jucarii (aici intervine o precizare - in Argentina sunt fete frumoase si copaci din care se face cauciuc, din care se fac jucariile! ... telenovelele la care se uita bunica au sigur de-a face cu explicatia!).

Cei doi au trait fericiti dar nu au avut copii, asa ca au strans foarte multe jucarii cu care nu avea cine sa se joace. Doamne-Doamne i-a rasplatit ca au fost buni si cand au fost batrani i-a trimis la Polul Nord, ca se saturasera de caldura, si le-a dat voie sa imparta jucariile cu sania fermecata la toti copiii. Cred ca au luat cu ei si fabrica de jucarii ca sigur nu le ajungeau, chiar daca le dau doar o data pe an...

Poveste se deapana in continuare, cu detalii minutioase despre piticii care transporta cauciucul si lemnul pentru jucarii prin niste tuneluri subterane ce leaga palantatia din Argentina cu Polul Nord. Intervin desigur si conflicte, dar totul se termina cu bine.

***
- Of , ce poveste frumoasa am spus! se lauda singura Taisia. Stii ceva? Cand ma fac mare o sa ma fac povestasa!

O lumina calda imi invaluie inima si imbratisez cu drag povestitoarea mea, ce l-ar fi incantat cu siguranta si pe Vargas Llosa, care i-ar fi acordat distinctia visata, pentru ca a deveni povestas insemna a adauga imposibilul la ceea ce era doar neverosimil, ceea ce Taisia face cu un o incatatoare naturalete. Poate intr-o zi o sa afle ca din America Latina nu vin numai telenovele.

Dar acum merita un premiu. Mergem sa mancam o inghetata, si pe drum primeste si multdoritele sandale portocalii. Este in culmea incantarii! Ma acopera cu sarutari, si ca rasplata imi promite ca o sa ii scrie lui Mos Craciun sa imi aduca ce vreau eu.

- Ce vrei?

- Un caiet mare si un stilou, ca sa scriu despre un pui de om care ma iubeste!

Taisia rade.

- Lasa ca stiu eu ca tu scrii la calculator! O sa ii scriu sa iti aduca un mai calculator mai frumos! Portocaliu!

Tamina Manea


Se poate vinde in 2009?
Se va mai putea vinde in 2010?
...Afla Cum Sa Vinzi In Anul Crizei!
...si in urmatorul!