Tags: dragoste, tamina manea
Linia vietii mele continua in palma ta. Unde continua oare linia vietii tale?
Fara tine ma trezesc dimineata si
soarele rasare de la est. Fara tine cafeaua are gust matinal iar cupele de
sampanie imbatranesc opalescent intr-un cotlon uitat. Fara tine oglinda nu este
magica. Fara tine imbracatul nu mai este un ritual indelung. Fara tine dupa luni
urmeaza inevitabil marti. Fara tine orele curg firesc una dupa alta, cu numarul
lor stabilit de minute. Fara tine rad sau plang, ma bucur sau sa ma intristez,
dar niciodata toate de-o data. Fara tine, universul ma inconjoara concret, nu
doar ca pretext.
Fara tine cuvintele exprima ceea ce te astepti sa exprime. Fara
tine inefabilul este acolo unde ii este locul, dincolo de atingere. Fara tine
pot sa traiesc ca toti ceilalti, lipsita de culmi si abisuri colosale, pentru ca
fara tine, licorna a adormit demult intre cateva pagini vestede.
Fara tine... nu este... altfel...
P.S.
Cantec
Tristan Tzara
Am in capul meu un cal
care sare si-mi da ghes
am in sange o albina
vorbe-mi spune de iubire
dar albina-nteapa calul
care-mi spune du-te naibii
totusi eu n-am nici o vina
vina-i poate primavara
Posted in Articole,
Editoriale |
Print
|
0 Comentarii