Alt-Fel.ro» Articole» Editoriale» Casa ta din Bucovina

Orice inceput e greu. La fel a fost si cel care a generat povestea ce urmeaza. Dar orice poveste de pe lumea aceasta incepe cu ?a fost odata?.

Asadar, a fost odata o poveste scrisa intr-un ziar (Formula AS) ce publica intre altele si intamplari despre animale de la cititori. Am trimis si eu o relatare despre un catel si un bunic. A impresionat intamplarea ce descria relatia dintre cele doua suflete singure, dar mai mult a impresionat locul din care venea. Reprezentantii redactiei mi-au cerut amanunte despre locul care ?miroase a rai? ? am citat cuvintele lor ? si fiind primavara, in preajma sarbatorilor Pastelui am incercat sa aduc raiul in casele cititorilor din toata tara.

Si asa a fost. Scrisorile au inceput sa curga, iar unii oameni si-au exprimat dorinta de a petrece o vacanta pe aceste meleaguri. I-am primit in casa mea si am incercat sa-i fac sa se simta bine dintr-un instinct pe care nu mi-l cunosteam si care atunci a iesit la suprafata ? consider instinct deoarece la acea vreme nu aveam studii si nici experienta practica in domeniu. Cuvintele frumoase si multumirea de pe fata oamenilor m-au facut sa ma simt bine si sa-mi doresc sa continuu.

Nu prea stiam cum, cu ce, de unde...

Intra pe o piata cu o cerere fabuloasa! Castiga bani din turism cu propria ta pensiune! ...Ofera-le oamenilor relaxarea de care au nevoie si vor deveni clientii tai fideli! Click aici!

Am primit niste raspunsuri in acelasi an, cand membrii redactiei aceluiasi ziar organizand turnee in tara si intalniri cu cititorii, au ajuns in judetul Suceava. Au luat legatura cu mine ca sa le asigur cazare si masa pentru o zi si o noapte, in maniera specifica zonei. Dar ei erau multi, casa mea nu ajungea, asa ca am apelat pe la rude si vecini. Seara, in jurul mesei cand bunatatile se cer stropite cu o cana de vin, au inceput sa curga povesti ale unor oameni care-i cunoscusera pe Nichita Stanescu sau pe Ileana Vulpescu si care erau ei insisi legende vii.

Discutia alunecase la momente ale vietii lor si intamplari din trecut se impleteu cu cele prezente. Intrebarea pe care mi-au pus-o la un moment dat a fost o consecinta fireasca a discutiei: ?De ce nu construiti o pensiune in acest loc minunat? Stim pe cineva la Bran care a inceput cu doua camere si acum ...? Increderea din vorbele lor, certitudinea propriilor reusite m-au facut sa uit intrebar ile care ramasesera aceleasi.

Am pornit la treaba. Si-mi dau seama acum ca de fapt totul este sa incepi. Ceea ce e inceput trebuie sa se termine. Idei, sanse, oportunitati, toate vin pe parcurs. Bulgarele mic se rostogoleste si devine mare. N-aveam terenul. Tocmai atunci primaria a concesionat parcele chiar in fata casei noastre. Era simplu, nu trebuia sa dam banii toti odata, singura conditie era sa incepem constructia. Si am inceput-o. Fara un sac de bani, cum si-ar putea imagina unii. Cu imprumuturi, rate, sacrificii si renuntari, sprijin din partea familiei si cu foarte multa munca. Nu ne permiteam prea multe costuri, asa ca am muncit singuri. Betoane, zidarie, tencuieli, finisaje totul lucrat de mainile sotului meu, cu ajutorul nostru, fiecare dupa puterile sale.

Lucrarea a fost de durata, in viata reala nu se termina in trei zile si trei nopti, dar am ajuns in fata culegerii primelor roade si este foarte placut. Partial casa poate fi folosita, si ne este mai usor cu extinderea. Optica a ramas aceeasi: noi comandam, noi executam iar cuvantul de ordine a ramas munca. In afara muncii, foarte important este bunul simt, sa stii cat sa ceri de la viata, pentru ca astfel nu-ti va fi niciodata greu si nu vei fi dezamagit ca te-ai straduit si nu ai reusit. Am construit o pensiune de tip casa, tocmai de aceea se cheama ?Casa ta din Bucovina?, si se adreseaza exact genului acesta de turisti, celor care vor o casa la tara, nelipsita totusi de confortul zilelor noastre, unde o ruda ramasa in sat are grija de casa lor si ii asteapta de cate ori doresc sa fuga de tumultul marelui oras.

Cred ca aici mai avem mult de lucrat, atat individual cat si colectiv toti proprietarii de pensiuni din zona, la imagine, sau mai bine zis la promovarea imaginii zonei, pentru ca lumea mare nu stie de noi. Aici am avea nevoie de sprijin de la cei priceputi dar si de la cei cu putere de decizie. Am incredere ca incet si cu rabdare se va rezolva si aceasta problema, si tot mai multa lume va veni sa guste din ?raiul? Bucovinei.

Carmen Silva
Localitatea Manastirea Humorului, Suceava