Am participat in urma cu un an la un seminar de marketing online, la Bonn, in Germania. Am plecat din Bucuresti - eu si alti cativa colegi de serviciu - hotarati sa descoperim secretul succesului american. Don Nicholas, americanul care ne-a vorbit trei zile, incerca sa inteleaga, la sfarsitul mesei rotunde din ultima zi, ce este acela un mandat postal. De ce nu se fac plati exclusiv on line pentru produsele pe care le vindem... Era atat de uimit, ... [mai mult]

  A fost odata ca niciodata un cires. Cand ne-am mutat in apartamentul in care stam si astazi, abia inchideam ferestrele. Crengile lui ne invadau casa in fiecare zi. Trotuarul era mereu patat de fructe, vara. La fel si masina parcata sub fereastra. Copiii se urcau cateodata in el dupa cirese, dar erau mici-mici si rosii. Ciresul din fata blocului meu era aproape salbatic. In scurt timp a "explodat" industria aparatelor ... [mai mult]

  Este ora somnului de amiaza. Taisia evident nu vrea sa doarma. Negociem indelung pana sa ajunga in pat. Dar victoria nu este inca a mea. Desi are ochii mici, mici, este foarte hotarata ca nu ii este somn. Atat de hotarata incat sta pe burta cu capul in maini, preventiv, ca sa nu ii cada zulufii pe perna. Incerc sa o conving sa schimbe pozitia si apeleaza la arma ei suprema... incepe sa planga. ... [mai mult]

  A trecut vremea dudelor. De cand au inceput sa se coaca, ma gandesc sa nu le ratez. Cand eram copil, puneam o folie de plastic imensa sub dudul batran din curtea bunicii, iar mama batea crengile. Habar n-am penru ce licoare se-ntampla asta, dar - pe langa asezatul porumbului in patul si adunatul strugurilor - era si acesta un eveniment de care acum mi-amintesc cu placere. Somaj tehnic: ajutor in vremuri de ... [mai mult]

  Nu m-am plimbat prea mult in lume, dar nu-mi amintesc sa fi vazut pe undeva atat de pronuntat cultul sacoselor branduite, din hartie sau din plastic. Si nu neaparat acelea pe care le umpli cu diverse venind direct de la hipermarket, ci acelea (aceleasi...) pe care le tot invarti cu drag zi de zi, sa iei o paine, un suc, pensia... Merg pe strada si ma amuz. Ies gospodinele si pensionarii la cumparaturi. Apar sacose Penny Market, Sel Gros, Baneasa, Aro, Orange, Dona, Plus - ... [mai mult]

  In cartea "Ceea ce nimeni nu iti spune atunci cand vrei sa incepi o afacere", scriitoarea americana Jan Norman intervieveaza peste 100 de intreprinzatori care povestesc ce surprize au avut in primul lor an de antreprenoriat. "Surprize" este, de fapt, un eufemism pentru "esecuri". Toti intreprinzatorii respectivi s-au confruntat cu esecuri in anumite aspecte ale afacerilor lor. Si, probabil, o intreaga carte s-ar putea scrie pe tema: "Ce as fi facut diferit daca as fi ... [mai mult]

  In urma cu 2 zile, fix inainte de culcare, Victor - fiul meu cel mare - si-a adus aminte de tema la religie: de decupat si de lipit conturul pentru o cutiuta a faptelor bune si a faptelor rele. Nu s-a culcat pana nu a scris pe cate un biletel : "I-am prins mana lui Tudor cu usa" si "Mi-am facut tema frumos la romana". Eram foarte multumita ca e o atmosfera calma, numai buna de odihna, cand Victor, din senin, mi-a spus: ... [mai mult]

  Este saptamana de dinaintea Rusaliilor. Mare bucurie pe noi. Joi ne duce bunicul la Mosi. Cumparam strachini si ulcele frumos smaltuite. Mai cumpara pentru noi si jucarii de lut si de lemn. Dar cel mai mult ne bucuram de turta dulce cu fel si fel de forme si de gainusele din zahar colorat cocotate in varful cate unui betisor invelit in ... [mai mult]

  Bucurestiul este un musuroi de termite care tropaie non-stop in cautarea hranei. Nu esti de acord cu definitia mea? Este dreptul tau. Posteaza un comentariu. Eu raman la parerea ca acest oras ne mananca de vii. Pe toti. Am vazut niste termite pe National Geographic din calea carora se mutau, la propriu, satele. Ei bine, aceste termite suntem noi. Din cand in cand, in furnicarul in care nu mai stii cine esti, ce vrei si, mai ales, de ce existi, apare, din senin, ceva neobisnuit. Cum ... [mai mult]

  Merg cu tramvaiul, ca de obicei. De data asta am noroc, stau jos. In fata mea - un inger de copil. Blonduta si cuminte, sta in bratele mamei ei si motaie. La un moment dat incepe sa se amuze pe seama mea. Construieste diverse stari si le exprima cu savoare. Eu intru in jocul ei si o imit. Zambeste cu gura pana la urechi, fara zgomot. Rad si eu catre ea. Isi ia obrajii intre manute si se preface ingrijorata. Fac si ... [mai mult]

  Uneori pasii te poarta spre o tinta nebanuita, dupa o logica stranie, dar care odata surprinsa te copleseste cu rostul ei desprins din inefabil. Cam asa ne-au purtat pe noi pasii spre acea manastire din valea Prahovei. Pornisem, un grup vesel si vioi sa cutreieram aiurea, profitand de vremea buna. Cum-necum ne trezim ajunsi la poarta lacasului unde suntem putin stanjeniti. Parca nu avem nici ... [mai mult]