Tags: dude, bunici
A trecut vremea dudelor. De cand
au inceput sa se coaca, ma gandesc sa nu le ratez.
Cand eram copil, puneam o folie de plastic imensa sub dudul batran din curtea bunicii, iar mama batea crengile. Habar n-am penru ce licoare se-ntampla asta, dar - pe langa asezatul porumbului in patul si adunatul strugurilor - era si acesta un eveniment de care acum mi-amintesc cu placere.
Somaj
tehnic: ajutor in vremuri de criza
Reduceti
drastic cheltuielile si pastrati-va angajatii valorosi!
Imi mai amintesc de bunica mea pe care nu o stiu vorbind, ci razand. Acum mama e asa si sper sa imbatranesc si eu frumos, ca ele.
Bunica nu mai e. Nu mai e nici casa de la Tuzla, nici dudul cel batran. Acum dudele nu sunt decat niste fructe care murdaresc trotuarul. Din cand in cand numai sotul meu mi-aduce-n palma dude...
