Tags: Rusalii, rusalce, mosi, sarbatori romanesti, traditii romanesti
Este saptamana de dinaintea Rusaliilor. Mare bucurie pe noi.
Joi ne duce bunicul la Mosi. Cumparam strachini si ulcele frumos smaltuite. Mai cumpara pentru noi si jucarii de lut si de lemn. Dar cel mai mult ne bucuram de turta dulce cu fel si fel de forme si de gainusele din zahar colorat cocotate in varful cate unui betisor invelit in poleiala si de bulgarii de floricele de porumb incleiat cu sirop albastru si rosu, si de leagane si... de tot balciul! Miroase a rumegus si a cai.
E tare frumos la Mosi! Ultima oprire este la lingurari. Bunicul cumpara linguri de lemn pentru impartit. Un tigan zvelt cu o cingatoare tintuita si cu o palarie mare pe cap ciopleste chiar in fata noastra o lingura. Cand este gata o codana oachesa o ia repede si cat ai clipi picteaza pe coada lingurii o floare. Floarea are culoari desprinse parca din fusta tigancii. Mie imi plac. Sora-mea straba din nas. Ce daca!
Tiganca
pune lingurile bunicului pe o sfoara si
abia
Vineri ne trezim de dimineata. Avem multa treaba. Bunica are siretlicul ei ca sa ne scoale repede: "Hai trezeste-te si spune-mi ce ai visat, ca doar stii ca daca intra soarele pe geam o sa uiti!"
Povestirea viselor dureaza si in timpul spalatului si al imbracatului si ar mai dura daca bunica nu ar pleca sa ne faca de mancare. Este o intrecere intre noi, cine viseaza mai frumos. "Tu ce ai visat, bunicule? Pesti! Cum bunicule, iarasi? Iarasi!" Cum spuneam e multa treaba astazi. De fapt bunica are multa treaba. Ea trebuie sa faca colacii, pilaful, coliva si crepul, adica un gris cu lapte, dar facut asa, tare, sa poti sa il tai frumos. Noi o ajutam cu spalatul oalelor si lingurilor de imparteala. Ne ciodanim nitel pentru ca acum ne alegem vasele noastre (biata bunica trebuie sa faca si pentru noi blide).
In cele din urma terminam fara sa spargem nimic. Este mare lucru. Acum urmeaza ceva mult mai frumos! Pregatim chitele de cirese ce se pun langa gris in strachina. Ne suim in singrul cires timpuriu si il cautam bine de cirese coapte. Nu sunt prea multe, poate si din cauza ca jumatate ajung in burtile noastre pana sa ajunga in traiste. Coboram cu fete cat putem de triste. Abia am cules un castron de cirese. Le spalam, nu prea mult ca sa nu cada de pe codite si facem manunchiuri de cate cinci la care invatim ceva ata pe cozi. Gata chitele!
Sambata suntem boieroaice. Bunicii au plecat cu noaptea in cap la biserica. Ne trezim tarziu. Am uitat ce am visat! Nu trece mult si vin si bunicii. Sunt asa frumos imbracati, bunicul are si palarie! Cara fiecare un cos de rachita gatit si el cu naframe brodate. Ce bucurie pe noi. Primim si noi cate un blid. Aproape ca nu iti vine sa mananci bunatatile din el, de frumoase ce sunt. Admiratia nu ne tine mult si incepem cu patratica de gris frumos inchinata cu cruce de scortisoara urmata de cocolosul de coliva impodobit cu miez de nuca. La sfarsit, e bun si pilaful.
Se lasa seara. Bunica taie paine pentru a doua zi - de Rusalii nu se taie paine. Pune feliile intr-un sac alb de panza si apoi atarna niste buruieni peste sac. O urmarim uimite cum atarna si la ferestre si la tocul usii cate un manunchi de buruieni. Cand temina ne napustim cu intrebarile. Bunica, ostenita se asaza si ea in sfarsit si ne povesteste despre rusalce.
Acestea sunt niste zane frumoase, facute mai mult din lumina, carora le place sa joace si sa cante si care ies si cutreiera pe drumuri si in sat in noaptea de Rusalii. Nu sunt rele dar sunt tare iuti la manie si atunci pot sa sluteasca sau sa betegeasca om sau dobitoc. Nu suporta usturoi, leustean si rostopasca, si de aceea se atarna musai din acestea legaturi prin gospodarie. Si hai, gata, la culcare! se intrerupe dintr-o data bunica. Ne spalam in doi timpi si trei miscari ne punem camasile de noapte si gata... da’ nu chiar.
Bunica pleaca cu colaci la rau. Se dau drumul la colaci cu lumanari pe rau pentru sufletul mortilor. Bunicul ramane cu noi. Hai la culcare! Brusc ne apuca plansul! Ce frumos o fi pe rau cu colacii si cu lumanarile si cu toate mamaile... si dai si plangi! Bietul bunic! Aprinde lumina la loc si nu mai stie pe care sa o cocoloseasca mai intai. Daca la inceput a fost doar o pacaleala, lacrimile incep sa se infierbante... poate chiar este frumos sa vezi colacii pe rau! Bunicul incearca sa ne imbuneze: "Nu-i voie sa mearga copii acum pe garla, ca se pot pierde, si Doamne apara, ii poceste vreo rusalca!".
Lacrimile au secat, dar tot suntem bosumflate si drept dovada ii trantesc bunicului replica: "Nici nu exista rusalcele alea! Nu ati vrut voi sa mergem!" "Ba exista! Eu am intalnit una!" Afirmatia bunicului ne lasa cu gurile cascate. Stim bine ca bunicul nu minte niciodata. Trec cateva clipe de tacere, apoi de parca ne-an fi inteles tabaram la propriu pe bunic sa ne povesteasca...
"Am fost si eu nazdravan ca voi. Nici eu nu am crezut la varsta voastra ca exista rusalce. Asa ca am profitat odata ca tata nu era acasa si dupa ce mama s-a culcat in noaptea de Rusalii, am plecat cu inca doi nazdravani din vecini la pescuit la lampa; luminam cu lampa in apa putin adanca si prindeam pestii orbiti de lumina. Aveam cu noi o lampa cu gaz cu care mai prinsesem si alta data pesti noaptea. Ne gandeam ca acum ca s-a dat drumul la colaci pe rau, au cazut firmituri si s-au adunat mai multi pesti.
Numai ca pe drum ne-au razletit niste dulai si eu am ramas singur. Dar aveam lampa si nu-mi venea sa ma intorc cu mana goala, asa ca am mers singur mai departe. Cand am ajuns la apa nu mai eram asa viteaz. Luna intrase in nori si un vant suiera subtire peste rau si colac peste pupaza, mi s-a stins si lampa. Tocmai cand am dat sa ma intorc, norii s-au desfacut si am vazut-o. Era in mijlocul raului. Era goala si dansa, iar in jurul ei se inaltau valurele de parca si apa dansa cu ea. Am ramas impietrit de groaza dar si de admiratie - era tare frumoasa. Avea parul lung si o invaluia asa un pic luminos parca.
Nu stiu cum mi-am facut curaj sa-mi iau ochii de la ea, sa-ma intorc si sa fug. Cand am ajuns acasa toata lumea era in picioare. Cei doi prieteni fusesera prinsi si cifuliti un pic de parinti de povestisera tot. Vecinii se pregateau sa vina dupa mine. Probabil ca as fi capatat o chelfaneala pe cinste daca nu as fi fost ravasit. Mama spunea ca aveam parul valvoi si ca nu scoteam decat niste balbaieli. Eu de aici nu mai imi aduc aminte. Mama imi povestea ca a venit tusa Rada si mi-a "zis" de pocitura si de Dansele. M-a frecat cu pelin si agheasma si m-a culcat pe catei de usturoi.
Biata mama s-a rugat toata noaptea la icoana cu candela aprinsa. In zori m-a dus la biserica a vorbit cu parintele sa ma cuminece si de aici imi aduc aminte ca am stat foarte cuminte la toata slujba. Nu am vorbit niciodata despre ce s-a intamplat, nu am ramas pocit, slava Domnului, dar de atunci visez mereu ape si pesti. Nu sunt vise urate, dimpotriva si apa si pestii sunt frumoase, dar mai este asa ceva in vis, ca o asteptare..."
Se deschide usa si tresarim toti, numai ca este doar bunica. Rasuflam usurati, dar nu pentru mult,caci bunica e suparata ca nu suntem adormiti. Din fericire pentru noi, il cearta mai mult pe bunicul. Pe noi ne ameninta doar sa nu indraznim dimineata sa-i spunem ca ne este prea somn sa mergem la biserica. Indata, bunica se pregateste si ea de culcare, spune impreuna cu noi rugaciunea, ne inchina pernele si strecoara sub ele o mana de busuioc amestecat cu pelin.
Inainte sa adorm o vad pe bunica zabovind in fata candelei palpainde. Lumina se rasfange calda in icoana ce pare a prinde viata. Oare de ce se roaga bunica asa mult?
Posted in Articole,
Romania altfel |
Print
|
1 Comentarii