Dimineata asta este buna. Am dormit "in cap", asa ca 10 minute ma lupt cu aranjatul parului (fara succes). Incerc sa nu apar la birou ca dupa o noapte de dragoste, asa ca sunt pregatita sa-mi explic coafura inainte de a-mi arunca poseta pe scaun. Nu sunt credibila, orice as spune. Copiii sunt la bunici, la tara... A plouat toata noaptea. Un melc trece trotuarul imprudent, de la o gradina, la alta. Pentru el este universul. Pentru mine, de ... [mai mult]

  E 05.58. Acasa e cu 7 ore mai mult. Cum s-ar spune, soarele pe care voi l-ati vazut rasarind printre blocurile din Militari sau Titan a ajuns, pana la urma, si la noi. Totul ajunge mai greu in SUA. Mai ales ca trebuie sa stea 2-3 ore la Immigration Desk, pe orice aeroport international... "How are you doing, sir?". "I'm very tired, to be honest...". Omul de la controlul pasapoartelor ma scaneaza rapid. De sus pana jos. Se uita la mine precum se ... [mai mult]

  Este saptamana de dinaintea Rusaliilor. Mare bucurie pe noi. Joi ne duce bunicul la Mosi. Cumparam strachini si ulcele frumos smaltuite. Mai cumpara pentru noi si jucarii de lut si de lemn. Dar cel mai mult ne bucuram de turta dulce cu fel si fel de forme si de gainusele din zahar colorat cocotate in varful cate unui betisor invelit in ... [mai mult]

  Bucurestiul este un musuroi de termite care tropaie non-stop in cautarea hranei. Nu esti de acord cu definitia mea? Este dreptul tau. Posteaza un comentariu. Eu raman la parerea ca acest oras ne mananca de vii. Pe toti. Am vazut niste termite pe National Geographic din calea carora se mutau, la propriu, satele. Ei bine, aceste termite suntem noi. Din cand in cand, in furnicarul in care nu mai stii cine esti, ce vrei si, mai ales, de ce existi, apare, din senin, ceva neobisnuit. Cum ... [mai mult]

  N-am ce sa mai zic: m-a lovit blestemul platouasului! Am ras ce am ras si am dat in plans. Ma duc miercuri la un mic bistro peste drum de birou sa mananc de pranz. M-a insotit un coleg. Cerem o ciorba de pui si un felul doi, ceva cabanosi cu piure. Ospatarul, amabil ca intotdeauna (il stim de 3 ani). Vine ciorba, luam doua-trei linguri si ne uitam unul la altul. "Nu ti se pare ca are un gust ciudat?". "Ba da!". Si ne oprim din mancat. Chemam ... [mai mult]

  Ratacim o viata intreaga undeva intre subiect si predicat. Suntem un microunivers corupt de verbele regulate si neregulate. Suntem mereu "cei care fac". Chiar si atunci cand ni se pare ca tacem, de fapt, "facem tacerea". Nu stim cu adevarat sa ne oprim. Sa luam, cu adevarat, o Pauza. Sa ancoram toate corabiile in dana. "Astazi este ziua libera a lucrurilor!", spunea, la un moment dat, abia trezita din vis, o persoana apropiata. O strafulgerare onirica si, in ... [mai mult]

  Te trezesti dimineata si vezi Dunarea, scaldata in soare si nesperat de curata, e liniste, doar sunetul barcii cu motor sparge tacerea. A venit sa te duca in larg, pe langa pereti de sute de metri inaltime si in grote unde patrunzi strapungand un desis care la prima vedere nu anunta nimic interesant. In plus, un Decebal urias de piatra si o manastire care atarna periculos pe o limba de pamant langa apa. Totul se intampla la Cazanele Dunarii, langa Orsova, departe de viermuiala din ... [mai mult]

  Undeva in Muntii Mehedinti poposim la o stana. Baciul are o porecla de legenda: Pavel Chinezu. Ochii migdalati si pielea oachesa nu se potrivesc cu statura atletica a ciobanului, care are o poveste pentru noi. Ne istoriseste cum bunicul lui s-a intors intr-o primavara acasa, nu numai cu turma, dar si cu o tataroaica pe care si-a facut-o nevasta. >>> Colectia Gandire Rapida <<< Criza ... [mai mult]

  Sigur, ca orice om care da de o zi libera, m-am straduit si eu s-o marit cu inca una, pentru un weekend cat mai lung. Am calcat cu stangul de la inceput. Cu o zi inainte de mini-vacanta planuita, bateam drumul la spitalul Victor Babes. Cel mic este suspect de scarlatina, asa ca s-au dus o parte din aripi... Celelalte au fost smulse pana cu pana, dupa ce am ajuns la bunici si a inceput agonia nr. 2. Nici n-am despachetat bagajele, ca baiatul ... [mai mult]

  Liliana este o colega extraordinara si are doi copii minunati. Stie sa rada chiar daca are o problema si face haz de necaz impartasind cu voi pe BlogContabil.Ro sau in portalul Contabilul.Ro, aventurile prin care trece in fiecare zi. Cum si-a petrecut Liliana mini-vacanta de 1 Mai? Banuiesc ca ati citit in editorialul semnat de ea pe blog. ... [mai mult]

  Sunt realmente innebunit dupa pastilele lui Istodor, din Academia Catavencu si le recunosc utilitatea. Cred ca spunand ceea ce vedem, transmitand un mesaj, chiar folosind un limbaj mai dur, putem schimba ceva. Asadar. Dimineata, ora 08.30, aglomeratie mare la Razoare. Stau in masina si ascult muzica. Ma gandesc la ce am de facut in ziua respectiva. In fata mea, un nemernic cu un Golf 4,5. Niciodata nu mi-am dat seama care e 3, care e 4 sau care e 5. De ... [mai mult]