Tags: 1 mai, copii, vacanta, povesti, carti
Sigur, ca orice om care da de o zi libera, m-am straduit si eu s-o marit cu inca una, pentru un weekend cat mai lung. Am calcat cu stangul de la inceput.
Cu o zi inainte de mini-vacanta planuita, bateam drumul la spitalul Victor Babes. Cel mic este suspect de scarlatina, asa ca s-au dus o parte din aripi... Celelalte au fost smulse pana cu pana, dupa ce am ajuns la bunici si a inceput agonia nr. 2.
Nici n-am despachetat bagajele, ca baiatul cel mare - care radea de frate-sau ca va sta izolat in casa 10 zile - acuza dureri in gat. A vomitat de la miezul noptii, pana la 6 dimineata, in mai multe reprize decat imi amintesc...
Jumatate din noapte am motait. Dupa ce m-am convins ca somnul in minute poate fi naucitor, cealalta jumatate m-am hotarat sa recitesc " Jurnal de Tatic". Speram in sinea mea sa ma pozitionez prin lectura, in categoria parintilor perfecti si rabdatori.
Victor, juniorul cu greturi, il stie bine pe Florin. Imi tot spunea: "Ce dragut scrie Florin, mai citeste-mi!". Si i-am citit. La 2 pagini: acalmie, un pui de somn si-apoi iar i se-ntorcea stomacul pe dos. Si tot asa...
Ce vreau sa spun? Surpriza: iata o carte pentru tatici, scrisa in cinstea mamicilor, care este o lectura amuzanta pentru pitici, chiar in conditii extreme!
Cartea lui Florin Campeanu se vinde singura, nu are nevoie de reclama. O sa-i propun totusi un titlu mai bun decat " Jurnal de Tatic": "Mai tare ca Metoclopramidul". Suntem bine cu totii acum, iar aceasta este noua noastra carte cu povesti...
Posted in Articole,
Editoriale |
Print
|
0 Comentarii