Ieri, aflandu-ma in metrou in drum spre casa, mi-am amintit o intamplare care s-a petrecut cu ceva timp in urma, insa pe care nu o pot uita. M-am gandit sa ti-o povestesc pentru ca mai sunt si lucruri impresionante care se petrec si peste care se trece prea repede cu vederea. Ma aflam intr-un tramvai in Bucuresti intr-o dupa-amiaza, intr-o zona pe care nu o prea frecventez ( dar asta nu are nicio importanta ... [mai mult]

  Ma gandesc cateodata: ce grozav ar fi sa ne aflam intr-un concediu continuu! Sa fim un pic rentieri, cu proprietati la mare si la munte... Sa fim castigatori o data pe an la 6 din 49, macar cu 5 norocoase din cele 6... Sa nu fim tot timpul "cu burta pe carte", ci sa stam la plaja, pe sezlong, citind o ... [mai mult]

  Povestile astea cu suprasolicitarea la serviciu sunt adevarate. Cred ca fiecaruia dintre noi i s-a intamplat sa aiba perioade mai incarcate, zile mai proaste, sefi mai nesuferiti si termene mai greu de tinut. Eu am trait asta pe vremea cand lucram in telemarketing. Nicaieri nu e mai afurisit ca in ... [mai mult]

  Multa vreme mi-au placut numai muntii. Am urcat cam pe tot ce are peste 2.400 metri si am inchinat un pahar de racoritoare alaturi de prieteni, mancand nelipsitul pate de ficat (cu castraveti, evident). Mi-au placut peisajele cu roca multa (si cu rock, desigur:-) Dar am imbatranit, ca orice om, si am devenit mai pasnic. Asa ca, mai ales de cand a venit pe lume Vlad Cristian, au inceput sa-mi placa sipeisajele cu verdeata multa. Cu dealuri impadurite si, situatia ideala, cu munti ... [mai mult]

  Si iar s-a dus o zi de munca. Iesi din birou agale, numarand pasii sacadat, in timp ce iti scoti talpile din asfalt. Ti se pare ca toti in jurul tau au "servit" vara. Doar tu ai ramas nebagat in seama si in drepturi, dupa un an de ne-vara. Esti in cautarea vacantei perfecte si nu te lasi pana nu pui mana pe ea... Pe-aproape de Palatul Justitiei, trec niste turisti pe langa tine - dintre cei cu aparate de fotografiat sofisticat si cu o forma speciala a ... [mai mult]

  Ma suna ieri mama, cu o voce in care am sesizat, din start, panica: "Mi-a disparut floppy-ul!!!". Am inceput sa rad in lacrimi, dar ea, fara sa realizeze, a continuat intrigata: "Am intrat si in mai computar ala si nu e nici acolo! Unde s-o fi dus?". "Ti l-o fi furat careva? Ai lasat pe cineva sa lucreze la computer?" i-am spus printre hohote. Ca de multe ori in viata, mama mi-a readus buna dispozitie dupa o zi lunga de munca. ... [mai mult]

  A fost odata ca niciodata un cires. Cand ne-am mutat in apartamentul in care stam si astazi, abia inchideam ferestrele. Crengile lui ne invadau casa in fiecare zi. Trotuarul era mereu patat de fructe, vara. La fel si masina parcata sub fereastra. Copiii se urcau cateodata in el dupa cirese, dar erau mici-mici si rosii. Ciresul din fata blocului meu era aproape salbatic. In scurt timp a "explodat" industria aparatelor ... [mai mult]

  Ma intorc acasa. Pe drumul dinspre metrou - tarabe cu carti. Ma intreb ce ar putea insemna o asemenea afacere pentru patron si pentru angajatul lui. Vanzatoarea - linistita, fara target de vanzari, fara planuri de marketing, fara teste de preturi, fara situatii lunare. Nu iti trebuie scoala multa pentru asta. Mi-a castigat instantaneu respectul privind gramada de carti aranjata... de-a valma, in trepte succesive. ... [mai mult]

  A trecut vremea dudelor. De cand au inceput sa se coaca, ma gandesc sa nu le ratez. Cand eram copil, puneam o folie de plastic imensa sub dudul batran din curtea bunicii, iar mama batea crengile. Habar n-am penru ce licoare se-ntampla asta, dar - pe langa asezatul porumbului in patul si adunatul strugurilor - era si acesta un eveniment de care acum mi-amintesc cu placere. Somaj tehnic: ajutor in vremuri de ... [mai mult]

  E 05.58. Acasa e cu 7 ore mai mult. Cum s-ar spune, soarele pe care voi l-ati vazut rasarind printre blocurile din Militari sau Titan a ajuns, pana la urma, si la noi. Totul ajunge mai greu in SUA. Mai ales ca trebuie sa stea 2-3 ore la Immigration Desk, pe orice aeroport international... "How are you doing, sir?". "I'm very tired, to be honest...". Omul de la controlul pasapoartelor ma scaneaza rapid. De sus pana jos. Se uita la mine precum se ... [mai mult]

  Un calator de prin Apusul Europei sosit pe malurile Dambovitei de secol al XIX -lea a ramas impresionat de frumusetiile a ceea ce incepea sa fie numit micul Paris (intr-un mare sat - cum este expresia completa) dar si uluit de felul in care bucurestenii isi dadeau intalnire, adica "pe maine dupa-amiaza pe Calea Victoriei" sau "pe seara, la Capsa"... Adica... atata... "precizie" in definirea unui interval orar nu avea nici fabrica de impachetat ... [mai mult]