Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

e-@altfel Romania
Acasa | Luni - Ziua Cuvantului | Marti - Ziua Actiunii | Miercuri - Ziua Organizarii | Joi - Ziua Armoniei | Vineri - Ziua Memoriei | Contact
 
Site afiliat Manager.ro
 



Tags: Bucuresti, tramvai , Romania, bogdaproste

Ieri, aflandu-ma in metrou in drum spre casa, mi-am amintit o intamplare care s-a petrecut cu ceva timp in urma, insa pe care nu o pot uita.

M-am gandit sa ti-o povestesc pentru ca mai sunt si lucruri impresionante care se petrec si peste care se trece prea repede cu vederea.

Ma aflam intr-un tramvai in Bucuresti intr-o dupa-amiaza, intr-o zona pe care nu o prea frecventez ( dar asta nu are nicio importanta pentru ceea ce urmeaza sa spun). Imi amintesc ca si cum s-ar fi intamplat ieri. Mancam o banana. Pe scaunul din fata mea se afla o femeie imbracata saracacios, cu un copilas in brate. Sa fi avut in jur de 5 sau 6 ani. Avea niste ochi mari, negri si ma fixa in asa fel incat primul gand care mi-a trecut prin cap a fost ca acei ochi erau intepeniti intr-o permanenta privire mirata.

Mai aveam o banana, asa ca i-am dat-o lui. A primit-o cu o ezitare amestecata cu teama si respect. Mama lui l-a indemnat sa spuna "multumesc". Atunci a lasat capul in jos si dupa cateva clipe, mi-a spus un induiosator "bogdaproste", asa cum nimeni, niciodata nu mi-a mai multumit.

Nu stiu daca era constient de distinctia dintre cele doua cuvinte sau doar era obisnuit sa raspunda asa.

"Bogdaproste" se foloseste, asa cum stim cu totii, doar atunci cand multumesti cuiva care da ceva de pomana, pentru sufletul sau.

Probabil ca cel mai mult m-a impresionat faptul ca un copil la varsta de 5-6 ani chiar parea ca intelege conditia sa si mi-a multumit sincer printr-un singur cuvant.

Am vrut sa-ti povestesc astea pentru ca in Romania copiii saraci pot fi si altfel, nu sunt doar cei care fura, dorm pe strazi, traiesc murdar si ne murdaresc imaginea.

Pentru ca Romania poate fi si altfel.

de Adina Vasile


297 cazuri practice de fiscalitate

rezolvate din perspectiva  

OUG 34/2009 si HG 488/2009