"Leaganul respiratiei", de Herta Muller, si "Dupa 20 de ani.1989", de Ion Iliescu, se numara printre volumele care vor fi lansate la cea de-a cincea editie a Targului de Carte Bookfest, care se desfasoara intre 9 si 13 iunie, la Romexpo, in Bucuresti. Volumul laureatei premiului Nobel pentru literatura pe 2009 va fi lansat pe 12 iunie, la ora 16.30, si va fi prezentat de Mircea Cartarescu, Simona Kessler, Alexandru Al. Sahighian, Rodica Binder si Denisa Comanescu. La sfarsitul lunii ... [mai mult]

 Suna promitator, asa-i? Daca te-ai hotarat sa faci o excursie la NY, trebuie sa stii cateva lucruri inainte de a porni la drum. Totul incepe la ambasada SUA Bucuresti. Dupa ce ai obtinut viza SUA, esti pregatit de plecare. Pentru doamne, fara tocuri pe toata durata zborului si in aeroport. Asta daca vrei sa mai fii in stare sa te plimbi pe jos in the Big Apple. Un alt hint foarte important, incearca sa nu mananci niciun preparat in avion care contine curry. Sa spunem ca zburatul cu ... [mai mult]

  Orice calatorie e o experienta a diversitatii. Dar foarte putine mijlocesc saltul de la diversitate la diferenta. Una e sa te misti in variatiunile multiple ale aceleiasi teme, alta este sa te simti catapultat pe o alta planeta. Ca, de pilda, cand calatoresti in Japonia. N-am fost niciodata in Africa, in Australia sau in Caraibe. Pentru mine, Japonia ramine, de aceea, tot ce poate fi mai altfel, mai neasimilabil, mai ... [mai mult]

  De multe ori, in momentele cand am timp sa ma gandesc la trecutul si viitorul meu, realizez ca oamenii se impart in doua categorii: stapani si sclavi. Nu sariti sa ma acuzati ca am mentalitate sclavagista. Nu am. Car gunoiul si dau cu matura, chiar daca femeia de serviciu este la 5 metri distanta. Imi pot face singur cafeaua si imi pot umple paharul cu apa. Dar noua ordine capitalista in asta ne-a impartit, profesional vorbind, daca vreti: in stapani si sclavi. Eu fac parte ... [mai mult]

  Intotdeauna m-am numarat printre iubitorii de film. La cinema, acasa, la prieteni sau cu laptopul in gradina la parinti, printre pomi si trandafiri cataratori, seara, cand pamantul se racoreste dupa ce a fost storpit cu apa si plantele tresara vesele si parca imbujorate dupa ploaie. Ce frumos e sa te uiti la film! Si pentru ca ieri am avut un motiv foarte bine intemeiat sa ... [mai mult]

  Ne aflam pe terasa, la Motoare, la etajul 4, in Teatrul National. Indata ce ajungem aici ma "loveste " media de varsta. Uite-asa iti dai seama ca ai imbatranit. In acelasi timp te simti nepermis de tanar. Esti parca vinovat, patruns de sentimentul ca era mai bine daca nu-ti lasai restante pe toamna. Restante in timp liber, restante in zambete, restante in vorbe de dragoste, cateodata... ... [mai mult]

  Pornim la drum. Incepem ziua cu Notre-Dame. E frumoasa, e drept. Nu e frumoasa, e magnifica. Noua ne vine sa ne intindem pe trotuar si sa o privim toata ziua. Este foarte multa lume, probabil ca sunt unii care chiar asa si fac. Grija celor mici nu este Notre Dame - nici nu am pretentia sa li se taie respiratia, cum ni se intampla noua. Se duc glont sa se invarteasca de 3 ori pe steaua din fata catedralei! Acest lucru - le-am povestit inca de ... [mai mult]

  Ma suna ieri mama, cu o voce in care am sesizat, din start, panica: "Mi-a disparut floppy-ul!!!". Am inceput sa rad in lacrimi, dar ea, fara sa realizeze, a continuat intrigata: "Am intrat si in mai computar ala si nu e nici acolo! Unde s-o fi dus?". "Ti l-o fi furat careva? Ai lasat pe cineva sa lucreze la computer?" i-am spus printre hohote. Ca de multe ori in viata, mama mi-a readus buna dispozitie dupa o zi lunga de munca. ... [mai mult]

  A fost odata ca niciodata un cires. Cand ne-am mutat in apartamentul in care stam si astazi, abia inchideam ferestrele. Crengile lui ne invadau casa in fiecare zi. Trotuarul era mereu patat de fructe, vara. La fel si masina parcata sub fereastra. Copiii se urcau cateodata in el dupa cirese, dar erau mici-mici si rosii. Ciresul din fata blocului meu era aproape salbatic. In scurt timp a "explodat" industria aparatelor ... [mai mult]

  Bucurestiul este un musuroi de termite care tropaie non-stop in cautarea hranei. Nu esti de acord cu definitia mea? Este dreptul tau. Posteaza un comentariu. Eu raman la parerea ca acest oras ne mananca de vii. Pe toti. Am vazut niste termite pe National Geographic din calea carora se mutau, la propriu, satele. Ei bine, aceste termite suntem noi. Din cand in cand, in furnicarul in care nu mai stii cine esti, ce vrei si, mai ales, de ce existi, apare, din senin, ceva neobisnuit. Cum ... [mai mult]

  Uneori, pasarile se inmultesc si in captivitate. Mai rar, e drept, dar minunea s-a intamplat si la mine. Cand le-am cumparat, pe la inceputul verii, m-am documentat si credeam ca stiu aproape totul despre ele: ce mananca, cum isi fac cuib, cum trebuie ingrijite. Recunosc ca nu aveam alte asteptari de la ele. Ma gandeam ca vor ciripi si vor trebalui toata ziua, iar eu nu trebuia decat sa ma delectez uitandu-ma la ele si sa ma asigur ca nu duc lipsa de nimic.   Kiki ... [mai mult]