Tags: capitala, film, bucuresti, cinema
Intotdeauna m-am numarat printre iubitorii de film. La cinema, acasa, la prieteni sau cu laptopul in gradina la parinti, printre pomi si trandafiri cataratori, seara, cand pamantul se racoreste dupa ce a fost storpit cu apa si plantele tresara vesele si parca imbujorate dupa ploaie.
Ce frumos e sa te uiti la film!
Si pentru ca ieri am avut un motiv foarte bine intemeiat sa nu merg la serviciu, am ales sa vad un film in oras.
Cine sa fie la ora 12, in miezul zilei si al saptamanii la cinema? Recunosc ca mi-a trecut prin minte faptul ca as putea fi singura persoana din sala, ceea ce n-ar fi fost o premiera; mi se mai intamplase si alta data.
Asa ca pe cand afara erau 40 de grade, eu ma desfatam la maxim 20 intr-o sala cu fotolii rosii si moi, la un film cu doi actori pe gustul meu, unul care joaca bine si altul care arata bine. Ei, n-am sa va spun despre cine este vorba! Ma simteam complet multumita de decizia mea, mai ales la gandul ca prietenii si colegii mei erau la serviciu in momentul acela. Chiar asa! Ce tare e sa te rasfeti cand altii lucreaza! Doar o data in an e ziua mea, incercam sa indepartez glasul constiintei!
Ei bine, mare mi-a fost mirarea sa observ ca in sala, in afara de o pereche de indragostiti, erau numai doamne cu varste onorabile, care le recomandau ca bunici: cochete, cu palarie, margele, ruj rosu, ce mai, tot ce este vital pentru o iesire in oras.
Ma asez in apropierea unei doamne foarte elegante. Atat de cocheta, incat n-am putut sa nu-mi opresc privirea admirativ cel putin cateva clipe: dantela, evantai, bijuterii cu aspect regal care au strabatut anii, vechi de un secol, floare la palarie si un miros fin de trandafir. Pentru o clipa am uitat unde ma aflu. Patrunsesem intr-un alt spatiu si un alt timp, un loc cunoscut de mine din amintiri, desi nu l-am trait niciodata. Poate doar mi-am imaginat ca am fost acolo.
Strania prezenta a acestei doamne mi-a distras atentia nu stiu exact pentru cat timp. Cert este ca m-am trezit intrebandu-ma cu ce a venit pana aici: ea, atat de neobisnuita pentru societatea asta, cu un simt atat de rafinat in imbinarea culorilor si a liniilor, nu putea decat sa coboare dintr-o trasura, ajutata de mana intinsa invelita de manusa alba a majordomului...era o imagine perfecta!
Mi-am dat seama inca o data cat de subiectivi suntem; observam lumea prin ochii nostri si credem ca asta este realitatea: pentru oricine la fel ca pentru noi. Te-ai gandit vreodata cat de diferiti suntem, cata diversitate de opinie, cate tabieturi, cate diferente intre tineri si varstnici, intre oameni care traiesc la campie si oameni care traiesc la munte? Cat de diferita este realitatea mea de realitatea ta?
Nu, categoric nu suntem la fel!
Nu putem fi la fel! Fiecare cu povestea lui, cu tainele lui! Frumosul este in fiecare dintre noi!
Adina Vasile
Castiga peste 40.000 de euro pe an
din cultivarea ciupercilor
