Tags: Paris, Notre-Dame, Cartierul Latin, Franta, concediu
Pornim la drum. Incepem ziua cu Notre-Dame. E frumoasa, e drept. Nu e frumoasa, e magnifica. Noua ne vine sa ne intindem pe trotuar si sa o privim toata ziua. Este foarte multa lume, probabil ca sunt unii care chiar asa si fac.
Grija celor mici nu este Notre Dame - nici nu am pretentia sa li se taie respiratia, cum ni se intampla noua. Se duc glont sa se invarteasca de 3 ori pe steaua din fata catedralei! Acest lucru - le-am povestit inca de la Bucuresti - ii asigura ca se vor intoarce sa o revada. Noi, parintii, am facut asa in toamna si iata, ne-am intors la Paris dupa nici 10 luni!
Mergem in Cartierul Latin sa lingem cate o inghetata. Sorbona nu e asa de departe, dar o pasam pentru urmatoarea vizita la Paris (in contul invartitului de 3 ori pe steaua norocoasa). Am obosit sa ducem copiii pe umeri. Ne amuzam: se plang ca ii dor picioarele. De amorteala, tot stand in spatele nostru...
Ma intreb de unde orgoliul de a spune despre Bucuresti ca este "Micul Paris". La inceput a fost doar o pretentie a bucurestenilor de a fi cat se poate de parizieni, astfel primind in mod ironic acest supranume. Dar, ca de obicei, omul pastreaza in memorie ceea ce i se pare convenabil.
Macar daca ne-am stradui sa conservam cladirile care aduc cu Parisul. Ele mor insa. Se sufoca sub buline rosii, nu le ajuta nimeni sa isi spele fata si sa isi pastreze sanatatea... Dar sunt in Marele Paris si asta imi ocupa tot timpul. Las reflectiile pentru altadata...
Trecem pe langa minunata fantana Saint Michel, intram in librariile Gibert Jeune, dar nu luam decat o carte de colorat lui Tudor, cati bani sa ai... De-aici vizitam Sainte Chapelle - capela regilor Frantei - si Conciergerie. Sunt ramasitele celui mai vechi palat regal francez, transformat in inchisoare. Copiii ne imping de la spate sa mergem la vaporas. Ce vitralii, ce Maria Antoaneta, ce revolutie?! Repede ca se face seara si inchide...
Ne indreptam catre metrou, astfel incat trecem din nou pe langa Notre Dame. Victor e devastat de uimire! Am avut dreptate, ne-am intors la catedrala!!! Superstitioasa, iau copiii si ma mai invartesc o data pe steaua cu pricina, sa fiu sigura ca revad Parisul...
de Liliana Grigore
Posted in Articole,
Editoriale |
Print
|
0 Comentarii