Fermecator, talentat, ambitios, controversat. E portretul unuia dintre cei mai faimosi romani din lume: Ioan Holender, directorul Operei din Viena. Un om destul de realist cat sa recunoasca faptul ca nu e destul de bun ca bariton. Dar si suficient de puternic incat sa faca la Opera vieneza schimbari pe care nu le-ar fi indraznit niciun austriac. Numele lui Ioan Holender impune atat de mult respect, incat doar auzindu-l iti vine sa-ti scoti ... [mai mult]

  "Stii ca eu chiar as vrea sa mor? Sa mor io! O sa fac o data o supradoza si o sa ma arunc in fata tramvaiului. Si-asa mama mi-a zis ca, decat drogata cum sunt, mai bine ma sinucid, ca asa o sa-i ajunga ei mai bine banii..." ...Era cu adevarat frumoasa pustoaica aceea cu par de abanos si sprancene generoase, cand tocmai se ridica, tremuranda, de pe scaunul troleibuzului, pentru a ceda locul unei femei supraponderale. La cei cinciprezece, poate saisprezece ani ai ... [mai mult]

  Acum cateva saptamani am tinut un training pentru Clubul Intreprinzatorului Roman, o idee geniala de la Banca Transilvania. Aproape 40 de oameni, toti unul si unul. Printre ei, un tanar: Alexandru Olteanu. Cu experienta mare de tot in domeniul hotelier, cu studii prin Elvetia (unde a si trait o perioada). De ce s-a intors in Romania? Nu ma intrebati. Probabil pentru ca fiecare om este sortit sa faca anumite lucruri in viata. Iar Alexandru nu incalca aceasta regula nescrisa. Mi-a ... [mai mult]

  Dupa saptamani intregi petrecute pe mare, cu furtuni si revolte ale echipajului, Cristofor Columb a vazut niste insule interesante. Palmieri, cocotieri, porumbei (da, ati citit bine), vrabii si chiar muste neaose, de Baragan, din greu. O apa de-un albastru de nu mai sti unde se termina oceanul si incepe cerul. Si invers. Lasandu-si corabia in port (avea de ales intre a plati pe ora, pe zi sau pe luna), printre yachturi si catamarane, Columb a tras o vizita prin ... [mai mult]

  "Oboseala noastra este cel mai adesea cauzata, nu de munca, ci de griji, frustrari si resentimente." (Dale Carnegie) Stiu ca poate ma repet, insa chiar consider ca este un exercitiu extrem de util: de fiecare data cand simtiti ca va cuprind grijile, cand ati patit un necaz si nu mai aveti chef de nimic, cand ceva a iesit altfel decat trebuia, incercati sa nu va lasati purtat(a) de valul amaraciunii. ... [mai mult]

  Orice calatorie e o experienta a diversitatii. Dar foarte putine mijlocesc saltul de la diversitate la diferenta. Una e sa te misti in variatiunile multiple ale aceleiasi teme, alta este sa te simti catapultat pe o alta planeta. Ca, de pilda, cand calatoresti in Japonia. N-am fost niciodata in Africa, in Australia sau in Caraibe. Pentru mine, Japonia ramine, de aceea, tot ce poate fi mai altfel, mai neasimilabil, mai ... [mai mult]

  E o sintagma atat de des folosita incat si-a pierdut valoarea, iar pentru mine personal, de cate ori o aud ma doare sufletul pentru ca ma duce cu gandul la filmul lui Roberto Benigni care, desi e o oda adusa vietii, nu te poti abtine sa nu suferi si sa vezi raul si moartea si totusi... viata invinge! Dar in fiecare zi, in fiecare clipa se intampla ceva minunat si ceva tragic in acelasi timp, dilema e: ce alegem? Tragicul sau ... [mai mult]

  Urc in tramvai dupa o zi intreaga de alergat intre birouri. Este o rutina care da viata proiectelor editurii: citesti, corectezi, trimiti emailuri, intinzi sfori pe care faci alergand echilibristica, incerci sa supravietuiesti, ba chiar faci punti si altora. Astfel, nu-mi mai simt picioarele decat pentru a-mi aminti ca nu trebuia sa-mi iau pantofii cu toc astazi. Dar urc, ziceam, in tramvaiul meu de toate zilele, cu speranta vadita, cautand cu ochi lacomi un loc ... [mai mult]

  Cand eram pustoaica, aveam anumite standarde in ceea ce priveste barbatul ideal, ca orice adolescenta. Totul era suficient de neclar in legatura cu aspectul sau comportamentul - oricum, intr-o aura romantata, bineinteles. Ce era sigur? Trebuia neaparat sa aiba ochii albastri, sa fie un pic blond, daca se poate, si sa fie rarait. Nu stiu de ce sa fie rarait, dar de ce este mai ciudat decat sa aiba ochii albastri?! Evident, barbatul vietii mele are ... [mai mult]

  Este dimineata... si a sunat ceasul. Negociez imaginar inca o ora de somn. Este bine ca la mine in dormitor nu exista vanzatori de timp, nici nu va imaginati cat as putea oferi pentru o amarata de ora... Ma ridic din pat bosumflata ca si vremea de afara. Deschid inca o usa. Puiul doarme. Ce-i pasa! De undeva o raza subtire de soare vine si mangaie obrazul rozaliu. Puiul se ... [mai mult]

  Un articol superb scris de Monica Barta! Da! A fost raspunsul meu la intrebarea unor amici. Aveam 19 ani, un ghindoc de-abia iesit de pe bancile scolii, o visatoare ce mergea pe strazile Bucurestiului dar care traia de fapt intr-o lume total paralela cu cea "reala", o fiinta plina de idealuri marete. Si sa nu uit - cu un optimism incomensurabil. Astfel ca am spus: Da! Da, voi canta cu ... [mai mult]