Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experienta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

e-@altfel Romania
Acasa | Luni - Ziua Cuvantului | Marti - Ziua Actiunii | Miercuri - Ziua Organizarii | Joi - Ziua Armoniei | Vineri - Ziua Memoriei | Contact
 
Site afiliat Manager.ro
 



Tags: liviu plesoianu, criza, tonus, oboseala

"Oboseala noastra este cel mai adesea cauzata, nu de munca, ci de griji, frustrari si resentimente." (Dale Carnegie)

Stiu ca poate ma repet, insa chiar consider ca este un exercitiu extrem de util: de fiecare data cand simtiti ca va cuprind grijile, cand ati patit un necaz si nu mai aveti chef de nimic, cand ceva a iesit altfel decat trebuia, incercati sa nu va lasati purtat(a) de valul amaraciunii.

Inca de la primele emotii negative, opriti-va! Ce s-a intamplat e bun (sau rau) intamplat!

Nu va ajuta la nimic sa va chinuiti suplimentar! Inchideti ochii si imaginati-va ca va vedeti de undeva, de sus, de la inaltimea camerei unde va aflati. Apoi, usor, departati-va si mai mult si priviti-va de la inaltimea blocului sau a casei unde locuiti.

.... Mergeti mai departe. Acum este momentul sa va uitati la dumneavoastra de la inaltimea ultimului etaj al celei mai inalte cladiri din oras, de la inaltimea primului varf de munte al carui nume va vine in minte, de la inaltimea la care zboara un avion...

Apoi, imaginati-va ca depasiti sfera atmosferei terestre si ca va priviti din spatiul cosmic, indepartandu-va, incet-incet, de Pamant. Dupa cateva clipe, ati ajuns deja in zona Lunii si va continuati periplul cosmic pana in cele mai indepartate colturi ale galaxiei. (Recunosc faptul ca nu stiu cu precizie daca galaxiile au colturi!)

Opriti-va cand doriti! In aceasta clipa, aruncati o ultima privire catre Terra si veti realiza, cu atat mai intens cu cat v-ati implicat mai mult in acest exercitiu de imaginatie, ca problema care va framanta este atat de mica, raportat la Univers, incat a te ingrijora cu privire la ea e cel putin bizar!...

Faceti exercitiul acesta cat mai des. Va va ajuta foarte mult sa dobanditi ceea ce inteleptii Orientului indepartat numesc "detasare". Detasare nu inseamna non-implicare, nepasare, lipsa a sentimentului. Este vorba despre detasarea de atitudinea generatoare de griji a mintii.

Sigur ca problemele care apar sunt importante, la nivelul la care apar, si ca trebuie rezolvate. Insa solutia cea mai buna se va ivi cu atat mai repede cu cat va veti obisnui mai mult sa va detasati de "griji, frustrari si resentimente".

Nu exista griji, ci numai probleme. Care au cu siguranta o solutie!...
Care este singurul lucru ce trebuie sa va preocupe!

Nu exista frustrari.
Frustrarile nu sunt... "ceva", nu sunt prezente. Sunt absente.
Absente ale lucrurilor care va plac, care va pasioneaza, care va produc incantare.

...Care sunt acestea? Ati facut probabil multe liste de cumparaturi. Dar ati facut vreodata o lista cu ceea ce va place, cu ceea ce va pasioneaza, cu ceea ce ati dori sa va ocupe timpul?

Nu va neglijati! Fiti, in fiecare zi a vietii, propriul dumneavoastra Mos Craciun. Daruiti-va cu generozitate tot ceea ce va face sa fiti fericit(a)!

Nu exista resentimente.
Omul este rau atunci cand uita ca este bun! Incercati sa raspundeti cu bine la rau. In curand, veti realiza ca raul nu exista decat ca absenta a binelui.

Liviu Plesoianu