Alt-Fel.ro» Articole» Romania altfel» Hranind nebunia

Un articol superb scris de Monica Barta!

Da! A fost raspunsul meu la intrebarea unor amici. Aveam 19 ani, un ghindoc de-abia iesit de pe bancile scolii, o visatoare ce mergea pe strazile Bucurestiului dar care traia de fapt intr-o lume total paralela cu cea "reala", o fiinta plina de idealuri marete. Si sa nu uit - cu un optimism incomensurabil. Astfel ca am spus: Da! Da, voi canta cu voi!

In momentul acela nu m-am gandit nici la trecut, nici la viitor ci doar la faptul ca iata, am ajuns sa cant intr-o trupa, ceea ce visam de ceva ani. Nici macar nu deschisesem bine ochii, nici nu stiam cu ce se mananca exact treaba asta; stiam doar... ca sunt vocalista intr-o trupa... KRATOS. Nu ajunsesem sa ma acomodez cu noii colegi sau sa inteleg ce se petrece cu mine cand in 99 am inregistrat primul album "Looking behind the mirror" (se gaseste in magazine). Au urmat apoi concerte, festivaluri, aparitii radio si TV si toate astea chiar la noi in tara. Da! Poate va vine greu sa credeti ca la noi in tara exista scena de metal(o subdivizie a rock-ului). A existat inca de prin anii '77 si poate chiar dinainte. Asta nu mai stiu, dar mi-aduc aminte ca unchiul meu, Eduard, imi povestea de lucrurile astea pentru ca si el, pe vremea aceea, era chitarist intr-o formatie.

Din 97 - 98 lucrurile au luat amploare privind scena de metal underground din Romania: se puneau la cale festivaluri de cate doua - trei zile, concerte, lansari de discuri... practic fiecare pasionat de aceasta latura a artei organiza evenimente. Si toti o faceau din pasiune pentru ca la nivelul respectiv nu se putea vorbi de castiguri materiale. Aveai pur si simplu satisfactia ca poti canta pe o scena(uneori improvizata din niste scanduri), ca poti avea un public ce vine cu mare placere sa te vada, ca muzica ta este auzita si apreciata.

Ajunsesem sa avem adevarate turnee prin tara pentru ca toata lumea organiza fest-uri; ba intr-un club, ba in Casele de Cultura ale oraselor respective, ba in aer liber... .era minunat! Nu mai conta altceva! Ne luam "pachetelul" de-acasa, pregatit cu grija de parintii nostri care normal isi faceau griji pentru noi ca ne duc picioarele prin nu stiu ce locuri si nu conteneau sa ne dadaceasca prin tot felul de sfaturi si vorbe intelepte si sa ne spuna: "O sa va treziti voi la realitate!". Dar cum sa nu-ti sustii odrasla cand din ochii ei tasnesc scantei de pasiune?! Asa ca, ne urcam frumusel in tren (cu bilet cumparat!) fiecare cu instrumentele mai in carca, mai in papornite. Instrumentele si ele saracele, unele mai performante, altele mai putin... dupa buget!

Si uite asa, din cantari in cantari, am ajuns la varsta la care dupa ce ne-am terminat studiile ne-am gasit un loc de munca incepand si noi sa contribuim la cheltuielile gospodaresti. Firav, spun, pentru ca normal, bugetul era rezervat pentru instrumente si deplasarile noastre. Pasiunea pentru muzica a ocupat acelasi loc de frunte. La inceput a fost foarte greu pentru ca de la TIMPUL pe care il aveam inainte, acum totul se rezuma la un program foarte strict: serviciu, repetitii, acasa, somn. De multe ori cand aveam concerte, plecam direct de la serviciu la sala de repetitii pentru a ne lua instrumentele si apoi tinta la clubul sau in orasul unde cantam. Se termina concertul, ne strangeam sculele, transportul lor inapoi la sala si in sfarsit acasa (deja pe 2:30 - 3:00am) la somnic. Dimineata la 6:00 - 6:30 scularea pentru a fi fresh la programul de lucru. Unii s-au lasat de sportul asta extrem. Noi am continuat... KRATOS a implinit anul acesta 13 ani de existenta si 11 ani de cand s-a pus serios pe treaba.

In ultimii ani am avut si cateva concerte in afara tarii: tour Bulgaria - Macedonia, Austria... pe cheltuiala noastra desigur sau in cel mai fericit caz cu o parte din ea decontata... .a fost OK si asa pentru ca oricum este foarte dificil sa iesi din tara si sa te bage in seama o casa de discuri specializata pe gen, din afara. Si este greu pentru ca nivelul extrem de ridicat privind scena de metal la care se raporteaza Europa si de fapt intreaga lume ne doboara din start pe noi, trupele din Romania.

Acolo se lucreaza mult mai performant ca sound, ca mod de abordare, promovare, putere financiara, mentalitate. Probabil ca ne-ar trebui cel putin 20 de ani sa invatam lucruri de baza si sa ne ridicam de la statutul de furnici la cel de elefant. Iar noi ne-am tot intins sa prindem elefantul: sa ne luam instrumente mai bune, aparatura performanta, sa avem un sound mai bun, sa ajungem si noi la nivelul lor. Problema ramane alta - casa de discuri, de productie. Iti trebuie "o mama si un tata" care sa te puna la dospit, sa te slefuiasca pe ici pe colo astfel ca dintr-o plapanda scanteie sa te transformi intr-o puternica si sclipitoare steluta... ..stea!

Am intrat in aceasta nebunie (cu buna stiinta banuiesc)... nu-mi vine sa cred ca inca am ramas pe baricade, ca nu am avut nici o clipa vreun gand de a da inapoi. Ba chiar mergem inainte. Cu pasi mici, greoi, dar inaintam. Si ne-am luat noi avant asaaa... pana am dat cu nasoacele de... cortina. Cortina ce ne separa de marea scena, reflectoare, sunet, jocuri de lumini, de locul unde poti arata publicului cu adevarat ce poti.
Deci hai sa le aratam si vecinilor din vest ca si noi putem, ca si romanii sunt la fel de talentati ca si ei, ca nu suntem cu nimic mai prejos.

Si daca v-am trezit interesul va invitam cu drag pe site-ul nostru oficial: www.uskratos.com si pe pagina de myspace http://www.myspace.com/kratosgoth

In acest moment lucram la noul album (unele dintre piese sunt deja inregistrate). Cand il vom lansa, veti gasi trupa KRATOS cu o cronicuta proaspata despre dedesubturile noului material, binenteles tot cu ajutorul acelui Florin Campeanu ce mi-a redat aripile(cam ofilite in ultima vreme, ce-i drept) si care mi-a insuflat acel "hai ca se poate!".