Tags: iubire, ochi, suflet
Pentru
toti cei care sunt singuri, pentru toti cei care zambesc, pentru
momentele in care ne tineam de mana, atunci cand umblam fara noima prin
intuneric. Pentru atunci cand strabateam strazile dansand, pentru
atunci cand timpul nu exista si soarele imi zambea larg, pentru atunci
cand momentele fara tine erau fade si stelele erau inca un motiv sa
bucurie.
Pentru ochii negri care imi limpezeau gandurile si imblanzeau nervii. Ochii in care ma pierdeam, in care eram doar eu, zburand in voie. Ochii care ma faceau sa uit, ma ridicau de pe pamant si ma faceau inger, pasare libera a cerului, raza de soare ce se juca in voie printre nori.
Ochii negri, care odata imi umpleau inima de petale de trandafiri, bucurie, fericire... tot ei au lasat-o goala. Ochii care m-au facut de atatea ori sa ma intreb daca eu sunt de ajuns, daca mai am putere, daca mai pot zbura, daca inca mai sunt eu. Pentru dragoste, pentru adevar. Pentru cel care mi-a daruit si fericire si ... lacrimi.
Pentru ochii negri care imi limpezeau gandurile si imblanzeau nervii. Ochii in care ma pierdeam, in care eram doar eu, zburand in voie. Ochii care ma faceau sa uit, ma ridicau de pe pamant si ma faceau inger, pasare libera a cerului, raza de soare ce se juca in voie printre nori.
Ochii negri, care odata imi umpleau inima de petale de trandafiri, bucurie, fericire... tot ei au lasat-o goala. Ochii care m-au facut de atatea ori sa ma intreb daca eu sunt de ajuns, daca mai am putere, daca mai pot zbura, daca inca mai sunt eu. Pentru dragoste, pentru adevar. Pentru cel care mi-a daruit si fericire si ... lacrimi.
Pentru atunci cand am pus pixul jos si am decis sa vorbesc.
Taisia Nat
Posted in Articole,
Management |
Print
|
2 Comentarii