Tags: paris, vacanta, disneyland
Am aflat de la romanul nostru, directorul hotelului, ca in urma cu un an s-a facut un studiu si s-a ajuns la urmatoarea concluzie: francezii sunt si cei mai dificili turisti, dar si cele mai neprietenoase gazde.
Ce-a facut omul nostru? A printat aceste informatii si le-a lipit undeva, sub nasul angajatilor sai, in receptie. Probabil ca a functionat, pentru ca 4 zile noi nu am avut a ne plange. Oamenii au fost amabili, gata sa ne ajute daca am fi avut nevoie, zambitori. Nu numai la hotel, oriunde, in Paris.
In Disneyland - ce sa mai zic... Conceptul este american, poate ca si zambetul, la fel, dar oamenii sigur nu sunt americani. Cum functioneaza managementul resurselor umane la ei, n-am sa stiu. Am intalnit doar personal zambitor. Nu numai ca sunt instruiti sa fie asa, dar le
"iese" natural: ai impresia ca exista acolo doar pentru confortul tau...
La un moment dat ne aflam pe o straduta, in Paris, cu harta in mana. Nu pentru ca nu stiam unde ne aflam, ci pentru ca nu ne hotaram unde sa mergem mai intai. Doua persoane s-au oprit sa ne ajute, fara sa le fi cerut asta, adresandu-ni-se in limba engleza.
Pot trage usor concluzia: francezii au inteles exact ca turistul e o vaca buna de muls. Chiar si turistul roman. Intreaga perioada ni s-a zambit si am fost respectati. Probabil de aceea mi-e greu sa ma intorc in Romania.
Ar fi placut sa ma salute, sa-mi zambeasca si sa ma-ntrebe ce mai fac si doamna de la chioscul de ziare, si domnul de la plata facturilor de telefon. Sa nu exageram totusi. Poate in alta viata...
Liliana Grigore
Posted in Articole,
Editoriale |
Print
|
5 Comentarii