Tags: disney, franta, concediu, vacanta
Imi tremura mainile dupa creion. Am unul amarat, undeva, in rucsac, dar dau greu de el.
Este 1.30. Ora Romaniei: 2.30. Sunt franjuri, ma dor talpile, iar umerii ii simt din carne tocata. Azi, la parada Fantasyland, l-am tinut pe Tudor pe umeri vreo jumatate de ora.
Suntem in Disneyland. Nu stiu cum am reusit, dar suntem aici...
Spectacolul de artificii de la finalul zilei a fost minunat. La fel si fetele copiilor mei.
Oamenii se impart in doua: cei carora Disneyland li se pare marketing si cei care sunt topiti dupa Mickey Mouse si prietenii lui. In privinta mea, e clar: ma aflu in zona pasionatilor de desene animate.
Iertati-ma pentru reclama de care sunt sigura ca nu ar avea nevoie: Disneyland Paris este un… vis! Este absolut superb! Este o bucurie! Eu, la varsta mea, am stat cu inima in gat cel putin jumatate din timp.
De jur imprejur s-a vorbit orice, numai romaneste nu. Toate natiile pamantului se aduna la Disneyland. Am avut un sentiment ciudat, de intelegere perfecta cu toti oamenii de acolo. Oameni care iubesc desenele animate. Oameni care au nevoie de imaginatie! Care respira odata cu Winnie the Pooh, cu Alba ca Zapada, cu Peter Pan sau cu Stitch.
Pana la urma nu traim doar pentru ziua de salariu. Sunt aici, la Disneyland si deja imi doresc sa ma reintorc in aceeasi viata in aceasta lume de povesti... Daca eu sunt asa topita, imaginati-va cum sunt copiii...
de Liliana Grigore
De astazi am
un sef simpatic.
Pe mine insumi!
Posted in Articole,
Management |
Print
|
0 Comentarii