Alt-Fel.ro



Tags: leonard cohen, concert, florin campeanu, editoriale

Profan si sacru. Artistii se pot incadra si ei in aceste doua categorii. In prima intra cei ce alearga pe Litoral, de la un teatru de vara la altul, cu CD-ul, din dorinta de a mai castiga 100 de dolari. Participa la 3-4 concerte pe seara pentru ca, vorba cantecului, "playback poa" sa faca si o surdo-muta!".

In a doua categorie intra maestrii. Adica artistii adevarati. Iar Leonard Cohen este unul dintre ei.

Am avut marea sansa de a fi implicat, 0.1%, in organizarea concertului de la Bucuresti. Si am vazut ce inseamna sa fii profesionist. Tiruri cu echipament, sute de tehnicieni, mii de ore de munca. Si, peste toate, un artist desavarsit.

Sambata seara am trecut pe la Stadionul National de Rugby Arcul de Triumf pentru a descarca un portbagaj de... bannere. Pe scena, un batranel cu palarie, in costum negru, facea glume cu cele doua fete ce-i asigura backing-ul vocal (sper ca asa se scrie). Paranteza: oricare din cele doua ar castiga, lejer, Festivalul de la Mamaia, sectiunea Interpretare.

Cu o zi inainte de concert, Leonard Cohen a repetat doua ore. Am ascultat, vrajit, alaturi de vreo 10 muncitori, transformati in public ad-hoc, melodiile care l-au facut celebru pe cantaretul canadian. Chiar nu pot exprima in cuvinte ce am simtit, stand la 3 metri de artist, si vazand cata pasiune pune intr-o... repetitie.

A doua zi, din nou cu treburi la stadion, cu 5 ore inainte de concert. Pe scena, acelasi batranel repeta. Si-a inclazit vocea pentru concert timp de doua ore. Adica exact cat a durat concertul propriu-zis...

L-am vazut si seara, la concert. O atmosfera de familie, ca si cum Leonard Cohen canta pentru fiecare din cei aproape 12.000 de oameni. Uitandu-ma la public, am inteteles de ce Cohen este un fenomen. Si de ce trebuie sa-mi intitulez acest articol, simplu: Domnul Cohen.

Articol preluat din www.campeanu.ro

Alt-Fel.ro © 2021