Tags: gala premiilor gopo, eu cand vreau sa fluier, fluier, medalia de onoare, victor rebengiuc
Dupa ce filmele romanesti castiga trofee in afara tarii, e timpul sa fie cantarite si de autohtonele premii Gopo. Anul acesta, candidatele la titlul maxim au fost drame. Unele mai mari altele mai mici (da, pot fi ierarhizate astfel).
Castigatorul de cel mai bun film al anului, "Eu cand vreau sa fluier, fluier" este o drama. Si "Marti, dupa Craciun" se vrea una sau doua intr-una ca sampoanele la care e posibil sa le faca reclama regizorul. Dar, in ele, aproape tot timpul, trairea mai puternica sau mai fada iese la suprafata, se vede, se stie, se pronunta, e aproape palpabila si, daca iese la lumina, asta inseamna si descarcare a tensiunii.
In "Medalia de onoare", drama, dramele, trairile sunt inchise in sufletul unui om, in care interactioneaza, se ciocnesc ca atomii, intr-un reactor bine izolat, fara scurgeri. Despre radiatiile interioare da indicii numai chipul actorului, iar rabufnirea, descarcarea nu se materializeaza pana la sfarsitul filmului, cand neputinta ia forma lacrimilor.
Click Aici si citeste articolul intreg pe portalul www.Manager.ro.
Posted in Articole,
Romania altfel |
Print
|
0 Comentarii