Tags: copil, mama, educatie, bataie
"Anca, te omor, sa stii!" Nu este o replica din vreo piesa de teatru, din vreun film si nici macar din circul divorturilor dintre niste gentlemeni de Dambovita si niste duduite de Milcov.
Cuvintele ii sunt adresate pe un ton de Bonnie si Clyde, pe strada, unei fetite de maxim trei ani, de (probabil) mama sa, mult prea (pre)ocupata de o convorbire telefonica. Amenintarea este insotita de o smucitura teribila, menita sa asigure copilul ca "doamna" nu glumeste.
Bineinteles, micuta izbucneste intr-un plans vecin cu moartea (ca tot adusese maica-sa vorba), iar reactia materna a fost de a-si da ochii peste cap semn ca plansetele astea ii mai lipseau.
Ii mai lipsea si un pic mai multa minte, discernamant, mai multa responsabilitate, gandul ca, desi micuta nu intelege semnificatia vorbelor, memoria ei va inregistra tonul vocii si mai ales socul smuciturii.
Sigur ca, la noi, unde – ca in multe alte privinte, credinta populara tine loc de educatie, de stiinta, de civilizatie – se crede ca bataia e rupta din Rai, (...)
Click Aici si citeste articolul intreg pe portalul www.Manager.ro.