Tags: Buddha, copii, linistea
Buddha a spus o pilda care se potriveste perfect starii actuale a societatii. Odata, traia un om bogat care avea cativa copii. Intr-o zi, cand era plecat, i-a luat foc casa dar copii au ramas inauntru, absorbiti de joc. Revenind acasa, omul le spune copiilor sa iasa repede afara din cladirea incendiata. Copiii insa nu il asculta. Atunci tatal le spune: "Am aici o multime de jucarii minunate, veniti sa le luati!". Abia atunci copiii ii aud glasul si ies afara din casa in flacari, salvandu-si astfel viata. Cine suntem noi daca nu acesti copii dintr-o lume care ne ofera toate jucariile posibile, totul cu scopul de a nu observa focul? Cu ce ne mai poate tenta un tata aflat in afara acestei lumi? Pace sufleteasca, mantuire, salvare, sunt deja cuvinte care starnesc rasul cinic al contemporanilor.
Oscar Wilde spunea ca un cinic stie pretul oricarui lucru, dar valoarea niciunuia, iata aici o "evolutie" extraordinara de la cinicii antici care duceau pana la extrem dispretul fata de bunurile materiale. Noua ne place insa iluzia, ne batem pe jucarii si credem ca ni se cuvin, si vrem sa ramanem cu orice pret niste infumurati. Este de remarcat faptul ca tatal din pilda de mai sus nu se duce personal sa-si scoata copiii din casa, ceea ce la prima vedere pare usor absurd.
Ce parinte ar sta linistit privindu-si odraslele aflate in pericol de moarte, fara sa actioneze efectiv pentru salvarea lor? Suntem, prin urmare, responsabili pentru felul in care ne conducem viata, tatal din poveste nu ne poate smulge spectacolului, ne poate doar chema. Este vorba de mentinerea unei anumite receptivitati, a unei anumite linisti interioare in care chemarea sa se poata face auzita.
Dar ce se urmareste astazi? Tocmai distrugerea acestui confort psihic resimtit in fata linistii. Niciodata linistea nu a fost atat de flagrant echivalata cu plictiseala decat in timpurile actuale. Aproape ca te simti vinovat ca nu ai avut parte de cea mai interesanta petrecere de revelion, zilele noastre de nastere devin sarbatori ale calvarului de a te simti bine cu orice pret pentru ca asa scrie in calendar, ca sa nu mai vorbim de obisnuitele duminici in care avem impresia ca nu se intampla nimic si pe care le umplem cu superficialitati de genul emisiuni TV sau o vizita la Mall. Incercand sa gasim radacina problemei, observam ca este o chestiune de atentie. Daca atentia noastra este momita spre exterior in mod sistematic si calculat, este normal ca dupa o anumita perioada sa ne comportam astfel din inertie, cautand tot timpul "un afara" in jurul caruia sa ne focusam. In bezna care ne inconjoara, magazinele, televizorul, revistele de tot felul, joaca rolul unor beculete langa care ne adunam precum musculitele si fluturii de noapte. Dar este aceasta lumina autentica? Cu siguranta, nu. Este o cunoastere trucata, din auzite, omul nu mai este considerat apt sa cerceteze singur si sa afle, lui i se comunica.
Inceputul trezirii consta in redirectionarea atentiei catre interior, singurul loc din care poate izvori o fericire autentica.
Linistea apare azi ca o musca enervanta ce nu ne lasa sa ne bucuram de artificiile unei existente pe cat de banale, pe atat de dorite. Dar imaginati-va cum arata mintea noastra daca nu o curatam cu saptamanile, cand dupa numai dupa trei zile de nespalat vasele chiuveta din bucatarie se umple pana la refuz. Permiteti-va cateva momente de liniste totala pe zi. Merita sa incercati sa va reimprieteniti cu voi, fara ocolisuri prin imagini si obiecte, cum ar spune dragutul de Baudrillard.
Bianca Toma
Posted in Articole,
Vineri - Ziua Memoriei |
Print
|
5 Comentarii