Tags: om, omul, rutina, libertate
Un scriitor drag inimii mele spunea, la un moment dat, ca niciodata nu a inteles rostul unui meci de fotbal. Nu pricepea ce anume poate determina milioane de oameni sa mearga si sa strige pe stadioane sau sa stea cu sufletul la gura in fata televizoarelor. "De ce atat efort?", zicea el, sugubat. "Pentru ca toata lumea sa fie multumita, cel mai bine ar fi ca fiecare jucator, inclusiv portarii, sa aiba cate o minge si sa traga cat doresc la o poarta goala." "Astfel, oricine va putea da exact atatea goluri cate isi doreste."
Sunt multumit ca, pasionat de fotbal fiind, am reusit totusi sa savurez propunerea. In fond, nu strica niciodata sa te autoironizezi. Cu atat mai mult cu cat esti foarte pasionat de ceva anume, iti face foarte bine sa iti ascuti, din timp in timp, simtul ridicolului. Este absolut ok. sa fii un fanatic al saritului intr-un picior. Te feresti insa cu succes de ridicol daca, din cand in cand, te mai opresti pentru a rade de ceea ce faci.
Este un exercitiu pe care fiecare dintre noi ar trebui sa-l practice. Sa ne oferim cateva clipe pentru a ne gandi la lucrurile care ni se par cele mai importante, in care ne simtim cel mai mult implicati. Apoi, pret de alte cateva clipe, sa facem haz de propria noastra seriozitate. Sa radem de propriile noastre infrigurari, crispari si incapatanari. Doar asa ne vom tine la adapost de identificarea exagerata cu ceea ce se petrece cu noi si in jurul nostru. Merita tot efortul pentru a ajunge, macar pentru o clipa, la strania senzatie ca te privesti pe tine insuti, ca te asculti vorbind, ca te observi in tot ceea ce faci, ca rutina, in fiecare zi.
Este o experienta pe care, daca ai trait-o, n-o vei mai putea uita niciodata – sa te trezesti intr-o (...)
Click Aici si citeste editorialul intreg pe portalul www.Manager.ro.
Posted in Articole,
Miercuri - Ziua Organizarii |
Print
|
0 Comentarii