Alt-Fel.ro



Tags: atharaxia, Epicur, fericire

Sensurile nobile ale fericirii au fost detronate de-a lungul timpului in favoarea unei domnii a placerii pur egoiste care in societatea de consum se justifica perfect. Fericirea interioara, cea care nu are nevoie de dovezi, este exclusa din idealul consumului. Ea trebuie sa infrunte o a doua fericire, total masurabila, semnificata mereu in raport cu niste criterii vizibile. Devine astfel "bunastare cuantificabila prin obiecte si semne" (J. Baudrillard). Omul din societatea actuala se simte obligat sa se demonstreze in fata semenilor sai iar "fericirea" lui nu mai este un scop in sine, ci un mijloc prin care poate da peste nas celor care il considera inferior.

Erich Fromm a semnalat faptul ca departe de a ne opri strict la operatiile comerciale, noi percepem lucrurile ca marfuri sau ca reprezentari ale unei valori monetare: "Pentru multe persoane un trandafir nu este un trandafir, ci o floare cu un anumit pret, care se cumpara cu ocazia anumitor evenimente sociale. Florile cele mai frumoase, daca sunt salbatice si nu costa nimic, nu sunt apreciate pentru frumusetea lor, deoarece, daca le comparam cu trandafirul, ele sunt lipsite de valoare comerciala."Tot acest fel de a percepe lucrurile a condus la crearea unor idei gresite despre fericire, de exemplu, ca o putem construi ca pe o casa, ca se poate cumpara sau vinde, ca o putem invata din carti.         

Dar despre ce fel de placeri este vorba? Este oare hedonismul actual mulat pe sensurile hedonismului lui Epicur? Putin probabil. Pentru filosoful grec, placerea era scopul vietii, dar aici nu este cazul placerilor viciosilor sau a placerilor ce constau din desfatari senzuale. Prin placere se intelegea absenta suferintei din corp si a tulburarii din suflet. Epicur pretuieste in special placerea spirituala inteleasa ca atharaxia - linistea adanca a sufletului. Pentru a ajunge la fericire trebuie sa trecem prin patru virtuti: prudenta, cu ajutorul careia deosebim adevaratele placeri de acelea care sunt numai trecatoare; cumpatarea, care ne face sa ne impotrivim dorintelor efemere; curajul - ne elibereaza de temerile neintemeiate care ne tulbura linistea si ne pregateste un bine viitor facandu-ne sa induram un rau prezent inevitabil; si dreptatea.

In ceea ce priveste sfaturile intelepte ale filosofului: totul cu masura, lipseste-te bucuros de ceea ce nu ai si fugi din calea placerilor costisitoare, observam cu usurinta ca societatea actuala pledeaza pentru exact contrariul. Astazi vrem abundenta, muncim pentru a consuma din ce in ce mai mult si avem nevoie de placeri din ce in ce mai costisitoare pentru a ne considera superiori si sofisticati. Suntem sclavi pe plantatiile de dorinte crescute artificial prin ingrasaminte publicitare, insa nu ne alegem decat cu rosii cu aspect apetisant si lipsite de gust.  In Euforia perpetua, eseu despre datoria de a fi fericit, Pascal Bruckner spunea: "Cand ceea ce doresti devine posibil, iata-l imediat integrat categoriei necesarului. Este incredibila rapiditatea cu care edenicul de ieri devine obisnuitul de azi."

Atata timp cat vom cauta fericirea in afara noastra, pe tarabele negustorilor, ne vom lovi de paradoxul alegerii. Psihologul american Barry Schwartz explica in cartea sa The Paradox of Choice: Why More is Less, ca multitudinea de produse de pe piata capitalista, departe de a spori fericirea, are efecte contrare precum marirea anxietatii, nemultumirea, oboseala, stresul. Prea multe optiuni dauneaza bunastarii psihice.

Precum magarul lui Buridan, suntem chinuiti de alegeri, nefiind capabili sa intrezarim care dintre ele ne-ar oferi o mai mare satisfactie. Pana la urma, omul gusta din toate si se simte ca si cum n-ar fi gustat nimic, pentru ca nu este lasat sa accepte faptul ca "nu le poate avea pe toate" si, mai ales, ca nu toate ii sunt si necesare. Magarul din poveste moare de foame, noi murim spiritual. Avem nevoie si de alt fel de hrana.

Sa ne amintim de Epicur si sa nu mai fim magari.

Bianca Toma

Alt-Fel.ro © 2022