Tags: poza, vreme, cuvinte
Am asteptat-o. Multa vreme.
Am ajuns infrigurat de emotie, cu gulerul camasii ud de transpiratie. Alergasem sa pot ajunge un pic mai repede decat ea, sa vad daca vine cu pas grabit, doritor sau cu unul taraganat, sovaielnic. Am tras aer in piept sa-mi aduc aminte in detaliu cum miroase, cum se simte aleea inainte de ea. Am fixat cu ochii copacul din dreapta si mi-am zis sa-i propun prosteste sa ne scrijelim numele acolo. Prin minte mi-a trecut ca ma va refuza si ca se va supara la inceput, apoi va rade. De idee, nu de mine, caci ma iu...
Mi-am frecat palmele una de alta si am inceput sa bat incet ritmul cu calcaiele pe pamantul din fata bancii. Iarba se rosese. Sau poate ca nu fusese niciodata acolo. Am gasit o scama pe palton, de un rosu aprins care m-a suprins. De unde o fi aparut? O fi adus-o vantul? Sigur am luat-o din metrou de la doamna cu riduri crancene din care curgeau toate: carnuri, lacrimi, ite de pulover. Oribila faptura. M-a scarbit decrepitudinea si faptul ca parea ca nu-i pasa ca e acolo si stanjeneste. Imaginea ei s-a lipit de mine ca o boala. Si se pare ca nu numai imaginea.
Nu a trecut prea multa vreme sa ma impacientez. Nu ma supar. Poate sa intarzie un pic. E cocheta. Vantul bate un pic mai tare acum, caci se insereaza si e si frig. Toamna asa se intampla. Devine mai aspra spre iarna. Isi pierde blandetea. S-au ridicat frunzele din jur si mi s-au asezat in poala. Le-am dat la o parte si nu am putut sa nu remarc cat de repede mi s-au sfaramat intre degetele. Nu am vrut sa le distrug, doar sa le alung. Nu ma mai controlez asa de bine. Folosesc o forta prea mare in degete. De fapt, unghiile de la mana stanga s-au infipt atat de adanc in palma, incat a-nceput sa ma doara, sa (...)
Click Aici si citeste articolul intreg pe portalul www.Manager.ro.
Posted in Articole,
Romania altfel |
Print
|
0 Comentarii