Tags: downshifting, top management, aurora liiceanu, consumerism, materialism, viata
Fenomenul de downshifting dezvoltat in Europa de Vest se refera la acele
persoane care prefera sa isi petreaca mai putin timp muncind si mai mult facand
lucruri simple: plimbari, vacante la tara, calatorii lungi cu trenul si cu
barca.
CARIERA
. In general, persoanele
care devin adepte ale acestui curent nu sunt carieriste si nu vor sa se
imbogateasca, preferand
sa munceasca atat cat sa isi poata permite viata de zi cu zi si cat mai mult
timp liber. De asemenea, dupa cum explica psihologul Aurora Liiceanu, a
deveni adept al acestui curent implica si "o doza de renuntare la orgolii sau la vise de preamarire".
ACTIVITATI
. In afara de relaxare,
unii "downshifters" aleg sa isi petreaca timpul liber facand voluntariat,
donand bani sau bunuri catre organizatii caritabile in care activeaza temporar
sau practicand diverse forme de arta.
Fenomenul downshifting - sau "dincolo"
de top management
Downshifting- ul s-a nascut din refuzul
societatii occidentale (care de fapt este o expresie postmaterialista) de a deveni sclavul valorilor materiale si de a-ti consuma toata existenta
alergand dupa bani, dupa o pozitie ierarhică. Downshifting- ul inseamna refuzul de a intra intr-o anume inregimentare (prin dresaj), refuzul pozitiei, refuzul salariilor mari etc. Ideea de baza este de fapt, calitatea
vietii individului, care este data nu de felul in care se pozitioneaza el din punct de vedere material - nu
iti trebuie atit de multi bani ca sa poti sa fii fericit, multumit in viata -, ci de faptul ca poti profita, sa zicem inteligent, de
timpul pe care il ai de trait, astfel incat sa nu devii un sclav al muncii. Prin urmare
e vorba de o etica a muncii.
Downshifting- ul nu poate fi la noi, pentru
ca noi suntem o societate care am demarat dupa '90 in plin
materialism grosolan si exagerat, in care banul si acumularea de bunuri materiale este o dominanta a vietii. Toata lumea priveste cu admiratie si invidie desfasurarea cursei achizitiilor materiale, lucru care in strainatate a inceput sa fie pus sub semnul intrebarii. Din aceasta perspectiva un om din est (din tarile postcomuniste) o sa fie mai bine imbracat decit unul din vest, o sa isi doreasca o masina mai buna, o sa fie, cum se spune, victima
societatii de consum intr-un mod cu totul necritic, o sa-si ia tot ce este mai scump si o sa o faca ostentativ si in mod excesiv. Deci noi, in momentul de fata, suntem o societate cu valori materialist - excesive, spre deosebire de cealaltă societate, in
care oamenii profita de tot ce este modernitate pentru a spori confortul vietii, dar si calitatea ei.
Eu cred ca nivelul de la care pornesc ei este mult mai inalt decit al nostru. Adica ei nu au o populatie care supravietuieste ca la noi si aceasta conditie bazala, minima pentru a trai relativ decent este realizata cam la toate categoriile sociale.... Faptul ca exista oameni care stau pe strada, sau care refuza sa intre in alt tip de inregimentare, in aceasta ordine a vietii, tine si de o patologie sociala care este legata de postmodernism, nu tine de saracie,
pentru ca in strainatate abundenta de lucruri materiale fac sa
existe o anumita satietate. Cu alte cuvinte, cu doua perechi de blugi si cu zece maiouri poti traversa o vara. Noi cred ca suntem intr-o perioada in care a inceput sa se vada aceasta adictie de shopping, care tine de centrarea de
materialism, prin manipularea sau si prin manipularea data de publicitate, care indeamna necritic catre consumerism.
Asta nu inseamna ca la ei nu exista asa ceva, insa sunt mult mai potoliti si ceea ce este interesant este aparitia
acestui curent critic ca schimbare a stilului de viata. La noi nu exista deloc o atitudine critica, ba dimpotriva, cum am mai spus, este vorba de invidie si chiar o rautate de a scotoci, sa vezi cit si-a mai luat, cite vile si-a luat, cum e vila etc. Exista o dorinta evidenta a unora de a fi invidiati pentru bunastarea lor materiala excesiva pe care ei o coreleaza cu reusita sociala sau cu reusita existentiala.
Numarul, cantitatea contează, si pretul.
In general downshifting- ul pune accentul asupra unei idei importante: exista si alte laturi ale vietii care sunt
importante si pe care le poti realiza daca ai bani, dar nu neaparat foarte multi bani: relatiile, prietenii, placerea de a sta la ora 11 dimineata pe malul unui rau, sau trezitul de dimineata la ora 10, cu gazeta in pat etc.
Vedem o graba
teribila a tinerei generatii de alerga după bani si de a uita sa traiasca. Pentru ca sa ilustrez acest lucru am gasit un text foarte critic, in care un specialist in marketing se refera la ce se intimpla la noi in Romania :"am vazut fete care, atunci cind s-au angajat in agentie, erau ca niste mere sanatoase din
care iti venea sa musti cu pofta; astazi sunt niste scovergi iradiate de computer. Oricum, ar gasi cu greu un barbat la ora la care pleaca de la birou si daca ar apela la solutia cea mai la indemana, un coleg de birou, tot nu ar plesni-o: e cunoscut faptul ca stresul cauzeaza sterilitate masculina. Probabil ca la ora la care scriu aceste rinduri ele se
afla tot la birou bibilind un mediaplan
sau pregatind press release-ul unui client isteric si mitocan care nici macar nu
stie sa spuna "multumesc". Pentru simplul motiv ca "doar te platesc, nu?"
In nici un loc,
sau meserie, densitatea de impostori pe metru patrat nu e mai mare ca in
marketing si publicitate.
E interesant ca mai
mult este afectata partea feminina, pentru ca, daca inainte exista acest stereotip - cind ai o fata
este bine sa intre in invatamant (invatamantul a fost totdeauna feminizat, pentru iti permite sa mai cresti un copil, sa mai faci o mancare, sa mai stai pe acasa si sa ai timp pentru datoriile de femeie, care trebuie sa tina si o casa), astazi, este ciudat pentru ca nu se mai intimpla, fetele nu se mai
fac deloc profesoare - intra in jurnalism, daca au noroc lucreaza la televiziuni -, iar cele care mai exista se duc mai degraba la gradinite particulare pentru bani mai multi. Deci, majoritatea intra in jurnalism si in marketing, profesii extrem de consumatoare de timp, extrem de mobile si de dinamice, la care salariile pot fi substantiale, dar daca stai sa te gindesti mai atent iti dai seama ca de fapt sunt foarte prost platite pentru cat de rar dai pe acasa.
De ce a aparut downshiftingul? Pentru ca este vorba de manipulare, de o anume conditionare in privinta statutului de consumator. Se zice ca femeile vin
tarziu acasa, dar cu foarte multi bani, cu banii aceia cumpara foarte multe lucruri si il fac pe copil sa devina la randul lui consumator si il conditioneaza.
Copilul, la randul lui, este plin de bani, dar fara parinti
- copilul neglijat dar
cu bani, poate ajunge violent, sau poate fugi de acasa. Consumul de
droguri este si o forma de protest nu numai o adictie, un semnal de alarma pentru parinti, pentru ca imitatia nu este suficienta ca sa explice raspindirea acestui fenomen.
Ca fenomen, downshifting- ul nu merge la noi, mai ales pentru ca el are si o componenta intelectuala, care include
preluarea critica a valorilor, posibilitatea de a fi reflexiv cu propria ta viata, plasarea intr-un camp al invatarii de calitate ai al cresterii personale, practic imposibila in conditiile in care stai zece ore la serviciu, te duci la workshopuri, teambuilding- uri (aflate la noi in plina moda).Toate duc la confiscarea individului pentru profit.
Tineti minte ca in '90 atractia fata de domeniul privat a fost marita si prin schimbarea
limbajului de nomenclatura a muncii, orice contabil era director economic. Toate aceste etichete care cateodata nu mai aduc bani, dar care psihologic motivează individul
si il fac ca sa accepte sa lucreze mai mult, uneori fara o crestere salariala, pentru prestigiu, flateaza nevoia de statut. Este vorba despre o nevoie psihologica folosita foarte mult in manipulare. Atata vreme s-a spus ca nu este bine sa existe relatii sot-sotie la slujba, acum se reia ceva care seamana foarte mult cu comunismul. Dimpotriva, trebuie
sa fie casatoriti, sa stea cit mai mult acolo, sa aiba gradinita pentru copii si unde sa manance, individul nu mai are decit week-endul care uneori poate fi petrecut cu colegii de la slujba in continuare, deci practic este o
"deprivatizare" a individului. Acesta se intimpla la noi si oamenii
nu au nici un pic de spirit critic, au sarit cu atata graba in aceasta poveste care este realmente gindita foarte bine, tocmai pentru a confisca total un individ in favoarea profitului.
Psihologii s-au gindit foarte bine, creste numarul de divorturi, femeile si barbatii nu mai pot sta impreuna nici macar in week-end deoarece toate aceste reuniuni (teambuilding- uri) se fac de obicei in afara, se cheltuie foarte multi bani, te incinta ca este un hotel scump, dar trebuie sa raspunzi la intrebarea ce se intimpla cu familia, pe care nu poti sa o neglijezi.
Ideea transmisa prin downshifting este aceea de
a invata sa stii cand sa te opresti
, pentru ca nu ai nevoie de mai mult ca sa poti sa ai satisfactii nebanuite
in viata, sa nu devii un robot, un om
"simplificat", un nevrotic sau un isteric. Acesta necesita o depasire a ideii
de supravietuire, un om care supravietuieste fie nu mai face nimic
si atunci il taraste societatea ca stat, fie intra in aceasta cursa pentru ca nu mai vede nici o alta alegere. Cand ai foarte multi bani si continui sa muncesti ca un robot, sau cand ai mult mai mult decat iti trebuie, ideea de a reconsidera ce iti trebuie (cu cele doua componente: materiala si spirituala) e vitala. Partea spirituala
nu se poate face in supravietuire.
Deteriorarea
relatiilor interpersonale este o consecinta a lipsei de timp. Vedem in filme politisti extraordinar de motivati, care
lucreaza foarte mult si sunt parasiti de sotii (aici poate ca nu este vorba de partea materiala ci de faptul ca
nu esti in stare sa ai o proportie fericita, echilibrata intre investitiile
pe care le faci profesional fata de cele pentru familie
), care stau cu o sticla de whisky singuri in camere destul de modeste.
Este vorba de
a-ti regindi existenta
si de a vedea
ce prioritati trebuie sa ai
in raport cu o existenta in care sa nu uiti ca exista si natura si timp liber,
sa revalorizezi prietenii si lectura, sa te uiti in dreapta sau stinga, sa ai
surse multiple de satisfactie personala
.
Acest lucru cred ca la noi inca nu este posibil, suntem
inca morti dupa vitrine.
Cred ca downshifting- ul aduce o mai buna convietuire intre "a fi" si "a face", pentru ca se zice ca occidentul este centrat pe "a face", fara simt critic, iar ceilalti sunt pe "a fi", fara simt critic
(se zice ca in India exista obezitate spirituala,
iar in America exista obezitate materiala).
Totusi in civilizatie exista nevoia de confort, de a nu te chinui, nu poti
dormi pe strada, nu poti trai in halul in care se traieste in tarile cu
obezitate spirituala.
Nu suntem in stare sa luam
ce e bun dintr-un loc si ce e bun din celalalt loc si sa facem o sinteza care
sa fie superioara fiecareia din cele doua forme, sa nu traim in extreme.
Retina isi pierde sensibilitatea atata vreme cat nu mai
exerseaza alt peisaj decat canile de cafea, aparatele de facut cafele si monitorul computerului. De altfel si lectura s-a pierdut tot din acest motiv si cred ca se petrec anumite lucruri foarte interesante din punct de vedere psihologic: se mareste nevoia aceasta isterica de alternanta, de schimbare pe care o propune modernitatea in detrimentul capacitatii de concentrare.
Filmele de actiune induc un ritm alert al vietii, care se rasfrange asupra
psihismelor noastre.
Toefler spunea ca oamenii nu mai investesc in alti oameni, investesc in obiecte de aruncat, de unica folosinta. Un anumit tip de cultura a relatiei se pierde, avand in vedere ca suntem intersanjabili, oamenii nu se mai fixeaza in relatii de lunga durata, suntem ca intr-o miscare browniana, toti oamenii sunt frumosi, frumusetea se vinde, aceasta cursa de a fi altul si un refuz de a fi tu pana la urma.
Aceasta necorelare
intre nevoia de afirmare a Eu-lui (a
devenit din ce in ce mai mica afirmarea de sine, trebuie sa semeni cu Cher, cu Britney Spears) si dependenta de altii,
de grup, reprezinta o negare a unor principii psihologice adanci, care sigur modifica structura personalitatii. Nevoia excesiva de imitare - modelele
celebritatii -, admiratia pentru persoanele cu vizibilitatea sociala, care apar la televiziune, publicitatea, aceste identificari care se propun si care sunt preluate cu totul necritic este proprie
prezentului. Televiziunea este o oportunitate foarte cautata pentru ca vizibilitatea sociala poate avea efecte pozitive: gasesti o slujba, iti faci relatii, te poti cupla, poti sa faci aranjamente, te poti "marketa"etc.
Downshiftingul este un si un refuz al formei fara continut. Astazi, industria schimbarii, a denaturarii, sau a renaturarii chirugia estetica, de pilda, e la moda pentru ca inegalitatea
prin natura era singurul lucru care facea ca oamenii sa fie diferiti cel putin din punct de vedere fizic... Acum daca se pierde acest lucru - cum este si firesc - posibila explicatie ar fi ca nu putea sa se nasca decit intr-o epoca in care s-a lansat transplantul si clonarea. Cineva spunea intr-un interviu ca "toti oamenii vor fi
foarte diferiti, foarte frumosi, la fel". Nu este decit o schimbare a formei, continutul nu contează.
Imaginea este totul.
Suntem in pline provocari ale identitatii: cine esti, ce alegi,
de unde esti, din ce grupa faci parte. Avem foarte multa informatie, cimpul de alegeri este urias, dar ne lipseste discernamintul si ne lipsesc criteriile. De ce este bine asa si de ce nu este bine
asa?
Daca inainte opozitia intre bine si rau avea o demarcatie clara, existau percepte religioase - asa e bine, asa nu e bine -, astazi nimeni nu iti spune ce e bine si ce e rau. Tu trebuie sa alegi si sa suporti consecintele.
de Aurora Liiceanu
Posted in Articole,
Romania altfel |
Print
|
0 Comentarii