Tags: dimineata, masina, timp
Buna dimineata,
M-am trezit dimineata gandindu-ma intr-o stare de semiconstienta....ca cea mai buna parte a acestei zile e faptul ca e vineri...cu toate astea nu am reusit sa gasesc un motiv suficient care sa ma faca sa ma bucur ca e weekend...mi-am baut cafeaua ca in fiecare dimineata uitandu-ma de “sus” la ce se intampla in jur....bucurandu-ma de minutele acelea de liniste...dupa care a inceput agitatia obisnuita, de fiecare dimineata...
Am iesit in tromba ...cautandu-mi cheile de la masina...intrebandu-ma in acelasi timp daca randul meu de chei de la intrare sunt in poseta...am avut un moment de "tresarire" pozitiva cand am observat ca nu trebuie sa recurg la o gramada de manevre sa pot scoate masina...si unul de "panica" cand am vazut ce nevoie are de un spalat..am incercat sa-mi dau seama ce am de facut pe ziua de azi...moment in care am blocat circulatia pe doua sensuri pentru a castiga timp si a ajunge mai repede in soseaua principala....am intrat plina de "elan" in coloana de masini mizand foarte mult pe faptul ca sunt femeie... una cat de cat atragatoare...:)..iar tocmai cand "mizam"pe chestia asta mi-am adus aminte ca nu mi-am gasit rujul, iar dupa aceea am uitat de el...asa incat zambind cat mai "dragut"cu putinta pe cand incercam sa ma strecor fara a tine seama de prioritati si alte reguli "plictisitoare"de circulatie...mana mea dreapta creiona si buzele care zambeau...moment in care posesoarea mainii si a buzelor a fost neplacut distrasa:) de un fluierat strident si de purtatorul unei veste de culoare verde reflectorizanta. Trasul pe dreapta e o chestiune acceptabila atunci cand e vorba de odihna in propriul tau pat..dar total deplasata cand e vorba ca te afli intr-o cursa contra cronometru pentru a ajunge la serviciu la timp...:)
Am fost tentata sa "trag pe dreapta" insa cum locul unde trebuie sa parchez masina era imediat dupa colt, am ignorat cu nonsalanta fluierul si pe posesorul acestuia care se agitau incercand sa se faca vazuti si auziti...mi-am continuat drumul, iar cand am ajuns in parcare am rasuflat usurata gandindu-ma ca , hey:) cu toate peripetiile ajunsesem la timp..Insa in momentul in care traversam strada, cautandu-mi cartela, vesta verde reflectorizata, rosie la fata:) (acum nu stiu..era vorba de efort sau de nervi:)) mi-a taiat calea, izbucnind: Va rog sa-mi dati permisul si buletinul, domsoara! iar eu incantata vezi bine:) ca mi-a spus domsoara:), am zambit gales incercand sa-i explic care fusese motivul pentru care ignorasem in totalitate averstimentele sale, de cate feluri or fi fost ele...Pana la urma concesiva, vesta reflectorizanta mi-a atras atentia "sa nu se mai repete"..iar permisul meu a ramas la posesoare fara nici un fel de alte repercursiuni..:)
Am respirat usurata cand mi-am trantit lucrurile pe birou...iar ziua a curs in continuare intr-un fel lipsit de suprize pana pe la amiaza cand am iesit sa-mi cumpar ceva fructe...deh:) e vara..trebuie sa recurgem la diete...ei, si mergand eu agale pe "boulevard", zambind la aerul care avea un iz de vacanta...in fata mea apare dintr-odata un tanar pana in douazeci de ani..intr-o stare de euforie verbala si motorie...care tragandu-ma de maneca sa ma opreasca..imi spune repede si fara pauze: Hey, salut, esti studenta? la ce zambesti, sau la cine? in fine..te rog sa ajuti un copil, vrei? (intinzandu-mi un pliant, fara a-l lasa din mana).
In timp ce eu incercam sa ma uit la pliant....tanarul meu, uitandu-se dintr-o data cu o expresie de semi-repulsie pe fata, zice; Oh, tocmai am vazut doua fire de par carunt...sheeeet...cati ani ai femeie?! Ah si de ce vrei sa vezi pliantul asta, ca sa-mi arati ca sti sa citesti?! sheeet.....mi-l smulge din mana si o ia din loc repetand oripilat: sheeet....de ce mi s-o fi parut tanara, dama asta?...:)
Am izbucnit in ras, am continuat sa merg pe strada razand, dar era parca si un fel de "rasu-plansu" daca intelegi ce vreau sa spun, gandindu-ma in acelasi timp ca totul e relativ in viata asta...regretand anii aceia fara limite, fara retineri...intrebandu-ma cum vor fi copii nostri...constientizand inca o data ca viata e scurta...dupa care se termina...
Autor: Anca Mariana
Posted in Articole,
Editoriale |
Print
|
0 Comentarii