Tags: copil, jucator, poveste
A fost odata ca niciodata - isi incepu... mamaie basmul caci, in fiecare seara, isi adormea nepotelul cu metoda... clasica, folosita si de guvernantii care ne cred pe toti tzanci sositi cu... pluta in vacanta, la tara, la bunici. Oricum, metoda lor s-a imbunatatit un pic, facand saltul de la poveste la... telenovele si... reality-show-uri...
A fost odata ca niciodata - continua mamaie - cand pensia venea la
timp (numai ca nu prea aveai ce sa cumperi cu ea) si nici vorba sa se
puna problema reducerii ei, ba dimpotriva, Capcaunul Ceasca si soata sa,
prof. dr. Ileana, promiteau cresterea pensiilor si a salariilor. Numai
ca, in fapt de... primavaratec decembrie, dupa ce facuse mult rau tarii
si poporului acesteia, capcaunul fu lovit de palosul norodului si cazu
in tina dimpreuna cu a sa soata cu tot. Dupa aceea, dragul lu' mamaie,
locuitorii acelei tari au crezut ca o vor duce ca-n... basme. N-a fost
deloc asa. Alti capcauni si zmei s-au instalat la carma si le-a pasat de
norod mai putin chiar decat capcaunului. Dupa 20 de ani, dupa mici
progrese, tara fu atacata de... balaurul cu o mie de taxe. Si, cum ii
taiai una, ce sa vezi, zece ii cresteau in loc...
Si, cum o nenorocire nu vine niciodata singura, tara fu lovita si de
Hidra apelor. Campuri, sate si orase zaceau sub suvoaie... Un singur om,
un singur viteaz o putea salva. Un singur om, un singur viteaz era in
stare sa lumineze mintile oamenilor si sa le faca sa iasa biruitoare in
lupta cu Hidra. Acela era presedintele jucator Fat-Frumos-ca-Noaptea!
Despre el se stia ca navigase, pe vremea capcaunului, prin ape - si
alte lichide - agitate, tulburi. Cine altcineva era mai nimerit sa dea
piept cu apa?
Aici, mamaie se opri din povestit caci nepotelul adormise. Mamaie se duse sa vada daca tataie isi luase medicamentele pentru inima, sa-si spuna rugaciuneasa si, dupa aia, sa se culce si ea.
In acest timp, cu gandul la basmul bunicii, nepotelul visa. Se facea ca pensiile lu' mamaie si tataie erau in pericol si nici salariul mamei nu se simtea prea bine. Se facea ca batatura bunicilor, cu oratanii cu tot, fusese acoperita de ape. Asa ca el, tzancul, nepotelul, trebuia sa actioneze. Trebuia sa devina si el, daca nu presedinte jucator, macar un copil... jucator. Planul sau era simplu: de indata ce Fat-Frumos-ca-Noaptea va sosi in sat, ii va spune, il va ruga, il va implora sa apere pensiile lu' mamaie si tataie, precum si salariul mamei. Iata, Fat-Frumos-ca-Noaptea se apropie de el cu mana ridicata. In loc de o naprasnica lovitura, mana lui Fat-Frumos-ca-Noapte i se aseza bland pe crestet. Cu inima mai sa-i sara din piept, cu sufletul la gura, copilul ingaima: "Va rog sa nu-i taiati lu' mamaie si tataie pensiile... si nici mamei"... Visul se termina aici. Dimineata, cand se trezi, in loc de apa, odaia ii era inundata de razele de soare si inima de bucurie. Ce bine ca nimic din ce vizase nu era aievea... Ce bine ca presedintele jucator joaca, in continuare, tontoroiu iar el, un copil, poate sa joace baza si "pitita" cu ceilalti pusti... si... invers...
Posted in Articole,
Editoriale |
Print
|
0 Comentarii