Tags: speranta, comenzi
Din ce in ce mai des, se aud declaratii ale oficialilor nostri, ale celor pusi - alesi sau numiti - in fruntea trebii, ca ei... spera ca pensiile sa revina cat mai repede la nivelul de dinainte de... ajustare; ca ei... spera ca situatia se va redresa cat mai repede; ca... spera sa reuseasca reformele...
In general, cam asta e ce fac ei: spera. Sunt niste disperati cu... multe sperante. Macar capitanul Titanicului intelesese repede incotro i se ducea vasul, nu a mai sperat si a permis evacuarea pachebotului pe care nu fusesera instalate suficiente barci de salvare pentru ca era considerat imposibil de scufundat si, in afara de asta, au mai fost la mijloc si niste motive "de ordin estetic" cum suna un cliseu.
Asadar, cat timp esti la niste comenzi, la carma, in loc sa ai un plan extrem de bine pus la punct, sa asezi niste "ipoteze" si sa tragi linie sub ele pentru o concluzie, tu speri. Pai, la atat se rezuma competenta, priceperea ta?
Asa au... sperat ca Romania nu va intra in criza. Asa au... sperat (si chiar au sustinut sus si tare) ca nu va fi nevoie de ajutorul FMI. Asa au sperat si ca "vestul va iesi din criza si ne va trage si pe noi dupa"... Asadar, ministrii spera iar cand speri si atat, inseamna ca habar nu ai ce urmeaza sa se intample. Cand aduni 2 si cu 2 nu... speri sa dea 4 ci esti convins ca asta va fi rezultatul. Or, tu, tinand-o dintr-o speranta in alta, esti ca studentul care nu a invatat nimic pentru examenul care il asteapta dar... spera sa treaca, ba chiar sa ia si o nota maricica.
Atata speranta este la conducerea tarii asteia incat ai zice ca adresa Guvernului este Strada Sperantei, la parter, cum canta Corina Chiriac. Desigur, acum, multi vor mai tranti un cliseu, potrivit caruia, "speranta moare ultima". De parca ne-ar incalzi cu ceva acest lucru. Si, in afara de asta, un cliseu mai putin cunoscut este ca si... Speranta era inchisa in cutia Pandorei...
Alexandra Stanescu
Posted in Articole,
Editoriale |
Print
|
2 Comentarii