Tags: vuvuzele, campionatul mondial
Campionatul Mondial al Vuvuzelelor a inceput de cateva zile in Africa de Sud. Cred ca am auzit cuvantul "vuvuzele" de un milion de ori. Fostul meu sef de la Jurnalul National, redactia Sport, imi spunea ca este normal. Comentatorii de la TVR prind un cuvant exotic, reusesc sa-l pronunte corect, dupa care ne ucid cu folosirea lui pentru absolut orice.
Nu ma dau mare specialist in fotbal. Nici nu sunt. Pe cand scriam eu fotbal, Hagi se dadea de trei ori peste cap si marca in poarta Argentinei, iar Raducioiu inventa goluri fabuloase in poarta Suediei. Pe cand scriam eu fotbal, romanii aveau mentalitate de invingator. Eram la granita dintre comunism si capitalism, dar dadeam de pamant cu URSS la Mondialul din Italia... Cum la granita dintre comunism si capitalism este si ceea ca vreau sa va povestesc aici.
Ne-am obisnuit cu Noua Zeelanda sa o vedem cocotata pe locul 1 in clasamentul celor mai frumoase echipe de rugby din lume. Joaca atat de bine intre editiile Rugby World Cup, incat sunt o permanenta deceptie la Mondiale. Iar fanii lor sunt obligati sa-si anuleze rezervarile pentru semifinale si finala. Cu fotbalul, Noua Zeelanda nu prea le are. Sau, mai bine zis, nu prea le avea. Pentru ca baietii imbracati in alb, opusul lui "All Blacks" de la rugby, au inteles ca mingea rotunda se loveste numai cu piciorul si trebuie dusa in plasa portii adverse.
In primul meci de la acest Campionat Mondial, Noua Zeelanda a jucat cu Slovacia. Asemanarea fotbalistica dintre Slovacia si Cehoslovacia este pur intamplatoare. Slovacii n-au nici o treaba cu sportul rege. Dar, mai cu un sut direct in aut, mai cu un offside, cumva, le-au dat un gol neo-zeelandezilor. Paranteza: noroc ca s-a inventat naturalizarea, de pot juca in echipa Noii Zeelande si italieni, polonezi, germani, englezi care, firesc, au o matusa, un unchi, un bunic, din Noua Zeelanda. Inchid paranteza.
Si dupa ce marcheaza Slovacia golul, partida se indrepta, cum spun comentatorii de mai sus, spre un sec 1-0. Baietii de la capatul pamantului se zbat, alearga, spera. Dar nu prea pot. E minutul 90. De la margine se anunta 3 minute de prelungire. Baietii de la capatul pamantului se zbat, alearga, spera. Mai sunt doua-trei secunde. O centrare disperata in careu. Winston Reid se ridica entuziast peste toti slovacii si trimite, chinuit, cu capul. Bara-gol. Baietii de la capatul pamantului explodeaza de bucurie. O lectie capitalista de mentalitate de invingator.
Brazilia e favorita tuturor. Cand vezi tricourile alea galbene (auri-verde cum spun comentatorii), n-ai cum sa nu te indragostesti. Kaka, Elano, Maicon, Robinho si alti baieti crescuti pe plajele Copacabanei. Dunga - antrenor. Coreea de Nord - adversara. Parerea mea este ca orice jucator nord-coreean (mai putin portarul, desi nu sunt sigur) ar castiga concursul de maraton in 100 de tari de pe glob. Au alergat baietii in rosu (culoarea comunismului, normal) pana cand i-au exasperat pe cei in galben. Maicon inventeaza un gol, mai mult un sut intamplator, un fel de centrare ratata. Elano vine si mai pune un gol pe tabela. E 2-0. Nord-coreenii sunt peste tot, ca in prima secunda.
Mai sunt cateva minute. Ji Yun Nam preia impecabil. Alearga 3-4 metri si suteaza cu toata ura acumulata in ani si ani de frustrari. Asa credem noi. E foarte posibil ca nord-coreenii sa nu fie frustrati, doar noi sa credem despre ei acest lucru. Ji Yun Nam marcheaza in poarta Braziliei. Coreea de Nord pierde, dar jucatorii ei parasesc terenul in ovatiile spectatorilor. O lectie comunista de mentalitate de invingator.
Nu ma pricep la fotbal. Nu ma pricep nici la politica. Insa stiu sa recunosc un invingator atunci cand il vad. Si sa-mi scot palaria in fata lui. Dupa 20 de ani de capitalism, nu pot spune ca e mai bine ca in comunism. Nu pot dovedi superioritatea sau inferioritatea unui regim politic dictatorial la concurenta cu unul democratic. Insa pot sa observ ca Ji Yun Nam si Winston Reid nu au tinut cont de culoarea politica a tarii lor. Au tinut cont de un singur lucru: in viata, cel mai important este sa VREI!
Florin Campeanu
www.campeanu.ro
Posted in Articole,
Editoriale |
Print
|
5 Comentarii