Exista un film intitulat "Hoosiers", tradus in limba romana "Antrenorii". Si, in acest film, un antrenor de baschet, interpretat fara cusur de Gene Hackman, reuseste sa treaca peste toate prejudecatile, mentalitatile, prostiile si prostelile unui orasel din SUA anilor '50 si sa construiasca o echipa care sa si castige campionatul liceelor.
O magistrala secventa este cea in care echipa din oraselul prafuit paseste pentru prima data intr-o sala... adevarata, o sala imensa, un templu al baschetului, unde urma sa se joace semifinala campionatului. Obsinuiti cu salitele de liceu, pustii sunt coplesiti de imensa arena din Indianopolis. E atat de mare incat parca se prabuseste peste ei. Isi imagineaza ca, daca, acum, cand numai pasii lor se aud pe parchetul perfect lacuit, si sunt speriati, ce se va intampla cand zecile de mii de scaune vor fi ocupate si foarte putine cu proprii suporteri... Intunindu-le perfect temerile, antrenorul il pune pe unul dintre elevii sai sa masoare cu ruleta distanta dintre stalpii de sustinere ai panoului si partea cea mai indepartata a "caciulii". Tanarul se executa. Dupa aia, il pune pe cel mai inalt membru al echipei sa-l ia pe umeri pe cel mai scund coechipier si sa masoare distanta dintre inel si parchet. Evident ca pustii nu inteleg "care-i treaba" dar s-au obisnuit sa aiba incredere in domnul antrenor, caci el i-a condus pana la aceasta nesperata etapa a campionatului. Odata masuratorile facute si comunicate antrenorului, acesta le spune: "Vedeti sunt exact aceleasi dimensiuni ca in sala din orasul nostru". Evident ca pustii se lumineaza la fata, intelegand exact lectia...
Pe la noi prin tara, foarte putini - inspre deloc - antrenori sunt capabil sa dea astfel de lectii. Se vede din rezultate. La noi, "se lucreaza" mult la muschi si foarte putin - tot spre deloc - la pregatirea mentala. Asa se face ca sportivii sau asa-zisii sportivi intra pe teren gata batuti, cu speranta ca adversarul se va bate singur sau cu gandul la pitipoancele din cluburi, la ultimile modele de automobile, la orice altceva mai putin partida pe care trebuie sa o castige. Acum, un alt gand... cica optimist strabate creierele superstitioase: "schimbam culoarea echipamentului, schimbam norocul". Am vazut. Da' poate a fost de vina culoarea. Cu totul altceva ar fi fost niste tricouri inflacarate a la violet, nu?
In afara de asta, oameni in toata firea nu-si dau seama ca sunt la fel ca patronii de bordel, protagonistii celebrului banc in care se constata ca a scazut "traficul" si se comanda un... studiu. Care constata ca "traficul" a scazut pentru ca prostituatele sunt batrane. Iar pentru a remedia starea de fapt, decizia patronilor este sa schimbe... paturile.
Posted in Articole,
Editoriale |
Print
|
3 Comentarii