Alt-Fel.ro» Articole» Mass-media» Ioan Holender: Voi fi consilier la Metropolitan Opera din New York

Dupa 19 ani in care a fost directorul Operei de Stat din Viena, timisoreanul care si-a castigat titlul de cel mai longeviv sef al acestei institutii accepta o noua provocare.

Ioan Holender strabate cantand holurile Operei din Viena, iar vocea baritonala pare sa-i intimideze si acum pe vechii sai colaboratori, care vorbesc cu voce scazuta prin birouri.

Comenteaza balul care i-a adus inca o data lume mondena si cronici in tabloide, pune la punct, din mers, detalii legate de premiere, dintre care „Medeea”, comandata chiar de Opera, ar trebui sa fie o revelatie mondiala, anunta proiecte. Putine ganduri legate de ramas bun.

La apropierea finalului de mandat, multi se intreaba ce va face Holender, de 19 ani director al Operei din Viena. Din 10 august, la viitorul „copilului sau de suflet” se vor gandi succesorii sai, francezul Dominique Meyer si compozitorul austriac Franz Welser-Moest. Este un capat pe care si l-a dorit, spune Holender, sugerand alte drumuri care pornesc din aceasta rascruce.

In urma cu ceva vreme, Holender spunea ca are trei propuneri, dar dezvaluise doar doua dintre acestea, lasand sa se inteleaga ca, oricat de onoranta ar fi cea de-a treia, nu va mai fi vorba despre „o functie operativa”. Cursa de prima linie are responsabilitati pe care nu mai doreste sa si le asume, asa ca vorbeste mai mult de roluri de „sfetnic”, care sa-i permita, la 75 de ani, un binemeritat timp de relaxare.

Si timpul necesar pentru a-si mai scrie o data memoriile, adaugand cei sapte ani trecuti de la prima incercare si repovestind, de data aceasta fara inhibitii, intrigile pe care le-a tratat prea vag si cu prea multa delicatete in primul volum. Se stia ca Holender va fi „sfetnicul” Operei de la Tokio si, de asemenea, ca va fi consilier al Operei din Budapesta - „unde nivelul este mult peste Bucuresti, se joaca in fiecare seara si se canta Wagner”.

Abia acum, dupa ce toate contractele au fost semnate, poate dezvalui cea de-a treia si, probabil, cea mai importanta dintre misiunile care-l vor tine ocupat din toamna incolo: Metropolitan Opera din New York.

EVZ: Ultimele sase luni…
Ioan Holender: In aceste ultime luni mai am multe de facut, in primul rand avem doua premiere, foarte importante, desi n-au o insemnatate speciala, pentru ca nu e vorba despre o stagiune de adio. Avem o noua lucrare „Medeea”, de Aribert Reimann, comandata de noi, o premiera mondiala, in 28 februarie. Apoi „Tannhäuser”, de Wagner, in iunie, iar pe 26 iulie avem seara de adio... va fi o seara de adio pentru mine, in care vor canta, fara onorariu, toate celebritatile din lume.

De la Domingo la Anna Netrebko, la Muti, Pappano sau Ozawa, sunt cu toti invitatii mei. Vor veni toti cei care, in acesti 19 ani, au fost artistii de baza ai directiei mele. Desigur, cei care mai canta. Intre timp mai am concursul Domingo, de la Milano, din juriul caruia fac parte, pregatesc Festivalul Enescu pentru 2010. Voi anunta, ceva mai tarziu, despre obligatiile mele din toamna incepand…

Sunt lucruri pe care sigur le puteti dezvalui inca de pe acum…
Fireste ca stiu ce urmeaza sa fac, ar fi ingrijorator daca nu as sti. Avand in vedere ca toate contractele au fost deja semnate, cred ca pot spune ca voi fi consilier la Metropolitan Opera din New York. Nu este o functie operativa, dar daca as fi vrut sa mai fiu directorul unei institutii, as fi continuat aici. Nu mai vreau. Operativ, in prima linie, nu mai vreau.

Vreau sa fiu mai mult liber, sa fac mai mult din ceea ce vreau eu si mai putin din ceea ce trebuie sa fac. Am ajuns la o varsta la care imi pot permite. Nu vreau sa fiu responsabil zi de zi pentru un spectacol, este o presiune enorma, de care, la 75 de ani, cred ca pot sa ma lipsesc. Am declarat in urma cu trei ani ca nu vreau sa-mi prelungesc contractul. Oricum, imi raman multe de facut. Fac Tokio, festivalul din primavara, voi avea colaborarea la Metropolitan…

V-ati gandit vreodata sa va mutati in America?
Nu, niciodata.

In America aveti un var, regizorul Robert Dornhelm. In 2008 ati facut un film impreuna, „Boema”. Cronicile nu au fost bune...
Robert este varul meu primar, intr-adevar. Am avut si eu un rol in filmul lui, „Boema”. Aparusem si inainte in filme, dar n-am ravnit niciodata la o cariera de actor de film. Desi, hai sa vedem. El cauta si acum finantatori, dar eu nu am alt proiect cu el. „Boema” a fost… asa cum este foarte greu sa faci din scenariul unei carti un succes de teatru, e greu sa faci dintr-un succes de opera unul de film. Opera nu se face in film.

Opera trebuie facuta in sala, pentru spectator opera se naste in momentul in care este cantata si nu poate fi conservata. Nici in discuri, cu atat mai putin in filme si in ultimul rand in televiziune. Avem nevoie de televiziune ca un organ de transmisie a ceea ce se intampla aici, dar cu siguranta ca nu este mediul just pentru a talmaci ceea ce se joaca la teatru si la opera.

Locurile traditionale ale operei se schimba la randul lor?
Sunt lucruri care se mai schimba. Artistii de opera de prima categorie au mult mai multe optiuni decat in trecut. Caruso a cantat doar de trei ori la Viena si probabil niciodata la Stockholm, Oslo sau Valencia. La Abu Dhabi se platesc onorarii de 10 ori mai mari decat la Viena. In Dubai, intr-o sala de hotel de 800 de locuri, doar pe jumatate plina, Thielemann sau Mehta dirijeaza pe niste onorarii pe care noi nu putem si nici nu vrem sa le platim.

Sursa: Infoportal