Evenimentele se succed cu o viteza uluitoare. Am avut iluzia ca prin disparitia nenumitilor viata atat de zbuciumata a acestui colt de lume va intra pe un fagas normal.
Am crezut - si mai cred in continuare - ca morile de vant sunt cel mai pretios lucru pe care il putem cuceri.
Am crezut in libertate, libertate in Romania, mult inainte de a se aprinde flacara revolutiei la Timisoara. Si mai cred si acum!
Un mare eseist roman spunea ca nici prostia nici rautatea nu sunt dependente de un secol anume, te lovesti de ele in functie de imprejurari si noroc. Se pare ca avem “norocul” sa traim astfel de imprejurari.
Monologul a luat locul dialogului, lupii deghizati incep sa-si lepede mastile. Din arsenalele campaniei electorale (care bineinteles nu a inceput) sunt scoase la iveala cele mai abjective arme in lupta pentru “ciolan”. Am scapat (deocamdata) de teroristii armelor si suntem preluati de “teroristii” politici. Aflati de o parte si de alta a baricadei se acuza reciproc de lipsa de sportivitate, de rea credinta, erijandu-se toti in reprezentanti ai poporului, fara exceptie, dar care popor Doamne, ca nu avem decat unul singur.
Masele sunt tendentios informate si usor manevrabile. Tinta atacurilor multimii dezlantuite nu mai sunt teroristii, securistii si activistii de partid ci studentii si intelectualii.
Dupa vizionarea “Ultimului imparat” multa vreme mi-a ramas intiparita in memorie imaginea intelectualilor chinezi marsaluind cu masinile de scris agatate de gat, maltratati de muncitorii ce fluturau in fata victimelor “operele” alese ale marelui Mao.
Aceeasi imagine am retrait-o in ziua de 29 ianuarie 1990. Muncitori adunati “spontan” intr-o impresionanta solidaritate in favoarea FSN strigau “Jos intelectualii”, “Studentii la munca”, “Nu vrem partide”. De fapt cui ii este frica de intelectuali, de studenti? Cine doreste si cui ii foloseste dezbinarea decembristilor? Divide et impera?
Domnilor care incercati sa va asumati acesta infernala sarcina de a ceda Romaniei locul ce i se cuvine pe harta lumii civilizate, indiferent de coloratura politica pe care o afisati, sau n-o afisati, va invit sa apelati la ratiune, amintindu-va ca scopul disputelor nu trebuie sa fie Victoria cu orice pret, ci propria noastra morala.
George Straton
P.S. De la acest editorial a pornit la drum, in 1990 pe 9 februarie, povestea companiei Rentrop&Straton. Fondatorul companiei a publicat Opus, primul ziar (semi)independent al Romaniei de dupa Revolutie. Va multumim ca sunteti alaturi de noi si va asiguram ca vom continua (cel putin) inca 20 de ani de acum incolo.
Posted in Articole,
Editoriale |
Print
|
3 Comentarii