Tags: zapada, copii, bucurie, joaca, om de zapada
Marti seara a nins. Miercuri dimineata am plecat la munca avand un singur gand: sa ma intorc si sa imi scot fetita sa pipaie prima ei zapada (ce-i drept a mai avut si anul trecut o experienta de acest gen, dar era prea mica). Si, iremediabil, s-a facut seara.
Acasa, scaunele, canapeaua, inclusiv pisica, trepidau in asteptarea mea. Evident, ma astepta in usa copilul deja imbracat de sotie (desi eu supectez ca fusese de fapt invers). Si am pornit. Prima experienta, violenta: cand am deschis usa de la bloc mai ca nu ne-a luat pe sus vantul. Ne-am regrupat insa si am pornit atacul. Si aici s-a produs momentul de magie.
Cu siguranta va amintiti imaginile din celebrele desene de la Disney, cand pisoiul mic si nevinovat calca incet...incet, pe zapada, mirat, uimit si fara reactie. Ei bine, cam asa a fost. Mai intai s-a invartit de cateva ori pana s-a convins ca este peste tot. Apoi a incercat cu piciorul. Dupa care a intins mana, a strans tot ce a putut, si-a facut o gramada mare la piept si a venit la mine triumfatoare: "Tati, uite, a nins cu lapte!". Ei bine, de aici incolo totul a fost epocal.
Ne-am fugarit pana in parculetul de langa bloc unde ne-am petrecut urmatoarea jumatate de ora construind castele si oameni de zapada. (in treacat fie spus tot atunci a aparut si al doilea moment tensionat al serii, cand Olga m-a intrebat candid: "tati, am facut un om de zapada, acum o facem si pe mami?" si io i-am raspuns cu cea mai proasta gluma posibila "pai, tati, ...crezi ca ne ajunge zapada?").
Trecuse deja aproape o ora de cand eram afara si degetele de la manusi erau turturi. O priveam cum se roteste ca un robot, din ce in ce mai greu, dar nu vroiam sa o iau din imparatia pe care si-o facuse in mijlocul mormanului alb. Si pana la urma, diplomata ca de obicei, a gasit singura iesirea triumfala. "Tati, mi-e frig. Mergem sa-mi iei Rafaelo?". Si ne-am dus si asa s-a incheiat seara de poveste. Peste noapte am auzit-o cum mormaia prin somn, "nasu, tati i-a cazut nasu, pune-l la loc" si m-am convins ca nu o sa uite multa vreme prima ei zapada.
Sincer, va mai amintiti cand a fost ultima oara zapada langa noi? Eu nu mai stiam. Credeti ca va mai fi curand? Cine stie. Sfatul meu este sa profitati. Iesiti si jucati-va. Si, la final, mancati bomboane. Va fi o seara delicioasa, credeti-ma. O saptamana frumoasa!
Cristi Spanu
Cele 100
de Reguli ale educarii copilului
Principiile de aur
Click aici!
Posted in Articole,
Editoriale |
Print
|
11 Comentarii