Tags: copii, parinti, tehnici de manipulare
Am o fetita de 2 ani si 4 luni. In urma cu multi ani (nu sunt chiar atat de multi totusi, sa nu exageram) am absolvit o Facultate de Jurnalism. Cu siguranta va intrebati ce legatura este intre aceste doua propozitii, asa ca intram direct in subiect. La scoala am avut un curs care se chema exact ca in titlul nostru: "Tehnici de manipulare". Tot felul de teorii pe care, sincer, le tratam cu totii cu foarte mult sictir si superioritate. In fond ce nevoie aveam noi sa invatam cum e cu manipularea cand o traiam zilnic? Ei bine, timpul a trecut si am ajuns in zilele noastre. Zile in care fetita mea (2 ani si 4 luni, nu uitati) imi da lectii de manipulare in fiecare seara. Pe care, evident, nu le tin pentru mine si le dau mai departe.
1. Balonul de incercare. Debuteaza abrut, cu intrebarea (la ora opt seara, evident). "Tati, mergem la circ, mi-ai promis ca mergem la circ...". "Pai cum tata, de unde sa ma fac eu la ora asta circ, las' ca avem destul acasa..." Si concluzioneaza. "Bine, atunci iesim in parcul de langa bloc?" Si iesim, normal. Recomand aceasta tehnica, pe care o folosesc in special autoritatile atunci cand anunta ca scumpesc gazele cu 15% ca sa o faca doar cu 10. Cere mult si imposibil ca sa ti se accepte mult mai usor ceea ce doreai de fapt.
2. Daca nu-i poti convinge, zapaceste-i. Incepe lin, cu cateva triluri primavaratice. "Multi ani traiasca, multi ani traiasca, laaaa muuulti aniii". "Tati, canti cu mine multi ani traiasca?" "Cant tati... multi ani traiasca, laaa muulti aniii". "Acum vreau tort. De nuca". "Pai de unde tort, tati. Cand o sa fie ziua ta, in iulie". "Nu, acum e ziua mea, vreau tort". "Nu e tati ziua ta acum, cum sa fie?" "Pai nu mi-ai cantat multi ani traiasca? Vreau tort". Tort nu primeste ea, dar de o prajitura tot se lipeste.
3. Reducerea la absurd. se petrece, evident, tot seara, dupa slujba. Eu in bucatarie, ea in sufragerie. "Tati, te joci cu mine?" "Nu pot tati acum, stai sa mananc si vin". "Tati, pot sa scot cuburile si sa ma joc cu ele?" "Da tati, poti". "Tati, dar se joaca si pesti cu cuburile mele…" "Cine?" "Pestii, uite cum alearga in acvariu". "Care pesti, mai tata, ca noi nu avem pesti". "Am desenat eu aici pe televizor si le-am pus apa...". Intr-adevar, desenase ceva, dar apa nu apucase inca sa puna. A fost de ajuns insa sa ma convinga de faptul ca pot sa mananc si mai tarziu.
Si acestea sunt doar cateva exemple. Este incredibil ce poate nascoci un copil cu mintea neprihanita si cat de aproape este de marile teorii dezbatute zeci de ani in carti de specialitate. Data viitoare va voi povesti despre cum a reusit fiica'mea sa-i faca injectie doamnei doctor, desi ne aflam acolo tocmai pentru evenimentul invers. O saptamana frumoasa!
Cristian Spanu
10 pasi spre o satisfactie maxima la... munca!
Posted in Articole,
Editoriale |
Print
|
10 Comentarii