Tags: Homo apoliticus, politica, politicieni
Nu vi se pare, uneori, ca prea multe se
invart in jurul politicienilor?
Mie da! Nu mi-a fost niciodata
teribil de clar de ce anume trebuie sa aflu de fiecare data, mai inainte de
toate, ce au mai rostit, prostit, facut si desfacut domniile lor.
Ma
numar, poate, printre putinii utopisti care nu vad in politica o optiune
sanatoasa a speciei umane. Politica, aici si oriunde in lume, nu a fost, nu este
si nu va fi niciodata nimic altceva decat un joc, mai mult sau mai putin
camuflat, al intereselor personale sau de grup (intotdeauna mai mic decat tara).
"Afara", catre soare-apune, cameleonismul este, fara doar si poate, mai
subtil, iar gradul de responsabilizare civica a politicienilor - mai ridicat.
Aceasta este insa singura diferenta notabila. Cum spuneam si cu alta ocazie,
pana si UE nu este, in ultima instanta, decat o scena mai mare pentru aceeasi
piesa - "Politica magna".
Mi s-a intamplat, recent, sa ma trezesc in
toiul noptii, dintr-o data, inexplicabil, atat de odihnit de parca as fi dormit
pe putin vreo trei secole. M-am dus glont catre fereastra din bucatarie, am
deschis-o si m-am uitat catre cer. O jumatate proaspata de luna si cateva zeci
de stele palpaitoare, atatea cate puteam zari in stramtul careu nocturn
delimitat de blocuri.
Am stat asa, privind pur si simplu, pret de cateva
minute. Dupa care m-am deplasat in camera de lucru si, cu un gest reflex, am
deschis televizorul. Pe un post romanesc de stiri, era difuzat un buletin de
stiri, in reluare: Senatul Romaniei, dezbateri, cearta, amenintari, rasete
imberbe si paruiala demagogica stearpa.
...Am simtit o nevoie aproape
organica sa inchid, cat mai repede, televizorul. Era de ca si cand altminteri as
fi fost amenintat de un pericol iminent, atacat frontal de o maladie
apocaliptica. Am simtit chiar nevoia sa scot televizorul din priza.
Pentru imunizare, detasarea trebuia sa fie totala. M-am intors apoi in
aceeasi bucatarie, la acelasi geam de mai inainte si am privit catre acelasi
cer. Luna, stelele - erau tot acolo. Aceeasi sclipire indepartata si chematoare.
"Cine mai sunt si astia!?", mi-a venit, aproape instantaneu, in minte. De ce
m-ar interesa pe mine certurile si jocurile lor de culise? Cat de reprezentativi
sunt ei pentru specia umana?!
De ce suntem noi, oamenii, o specie senila?
Pentru ca de 1234567890 de ori daca am trece printr-o experienta neplacuta, daca
s-ar gasi doua-trei persoane care sa isi doreasca sa sparga cercul, sa iasa din
repetitiva bucla temporala.
Ne amagim, de fiecare data, ca "acum va fi
altfel". Nu va fi insa niciodata "altfel" pentru simplul motiv ca nu avem de a
face cu doar cativa politicieni corupti, ci politica in sine este corupatoare. -
O masinarie perfecta pentru decorticat suflete, o virusare fatala a rarunchilor
oricarei etici.
Nutresc speranta ca nu sunt singurul care gandeste asa.
Ca, spre binele Planetei asteia pe care mai avem putin si o trecem intre
paranteze (daca, nu cumva, mai bine, ne va trece ea pe noi, pentru a se salva),
o noua specie de oameni va incepe sa apara, sa se dezvolte si sa se
raspandeasca. "Homo apoliticus" - ultima sansa de vietuire frumoasa si cu sens a
spitei omenesti…
Liviu Plesoianu
liviup@rs.ro
De ce anume ai nevoie
pentru a-ti schimba viata in bine?
Click aici!
Posted in Articole,
Editoriale |
Print
|
2 Comentarii