Tags: viata, nababi, bogatie
Un obstacol nu este nimic altceva decat o sansa pe care ti-o da viata pentru a creste, pentru a te descoperi. Tot ce iti trebuie se afla deja in tine. Tot ceea ce intra in compozitia lumii te compune si pe tine.
Iar singurul lucru de care ai nevoie este sa te descoperi, sa elimini praful care iti acopera comorile. Majoritatea oamenilor traiesc intreaga viata intr-o incapere cufundata in bezna, avand, in cel mai bun caz, in mana, o lumanare de care se ajuta pentru a lumina ungherul in care au ales sa poposeasca. Mii de comori, de diamante nepretuite ii inconjoara. Si sunt toate ale lor!
Insa nu ajung niciodata sa le cunoasca, sa se bucure de ele si sa le foloseasca. Pentru ca nu ajung niciodata sa le vada. Iau bezna drept un dat, o realitate inextricabila. Nimeni si nimic nu ar putea-o inlatura. Intunericul e un fel de natura asumata. Din cand in cand, se mai naste cate un individ ciudat caruia ii vine ideea nastrusnica de a face un foc mare, de a aprinde o torta si a o porni la drum, convins fiind ca intunericul ascunde pretutindeni nestemate, ca bezna nu inseamna doar pericol.
Si, impiedicandu-se, cazand jos si lovindu-se, temerarul e tentat sa se opreasca, pentru a evita o noua cazatura. "Este indeajuns!", isi spune el. "Ceea ce am gasit pana acum este suficient." ...Ceva insa il indeamna sa mearga mai departe, sa caute in continuare. Si o face. Merge mai departe. Cauta in continuare. Cand se impiedica, din nou si din nou, se ridica si merge mai departe, mereu mai atent, mereu mai constient de nuantele fiecarui pas. Intr-un final, reuseste sa descopere intrerupatorul si, cu emotie si entuziasm, il foloseste.
...O lumina magica, de o intensitate orbitoare, inlatura instantaneu bezna, permitandu-i sa vada intreaga incapere. Si, dintr-o data, intr-o clipa de gratie, curajosul cautator de comori descopera ca tot ceea ce il facea sa se impiedice era, de fapt, aur de cea mai buna calitate.
In tot acest timp, s-a impiedicat de mii de ori de mii de cufere pline cu aur
si pietre pretioase.
Tot ceea ce i se parea a fi obstacol, limitare, nu
era, in fond, decat zvonul propriului spirit cum ca, acolo, pretutindeni, s-ar
afla o bogatie fantastica.
Suntem, cu totii, nababi! Viata nu crede in saracie, viata nu crede in putin. Iar pentru a va convinge este suficient sa urmariti o emisiune de genul "Teleenciclopediei". Diversitatea extraordinara a speciilor, numarul infinit de galaxii, cuprinzand miliarde de miliarde de miliarde de stele si planete...
Nu, hotarat lucru - viata nu crede in saracie! Viata crede numai in bogatie, in mult si divers. Si acesta este motivul pentru care ne-a facut nababi. Tot ceea ce ramane de facut este ca noi sa avem curajul de a ne descoperi si asuma valoarea. Suntem unici, minunati si nepretuiti.
Iar simplul fapt ca existam, ca respiram inseamna ca viata ne doreste aici, ne vrea prin lume.
Si ne vrea fericiti! Si putem fi! Tot mai fericiti! ...Pentru ca fericirea nu este un scop. Ci un sens...
Liviu Plesoianu
liviup@rs.ro
Posted in Articole,
Editoriale |
Print
|
13 Comentarii