Tags: mutu, fotbal, sport, NBA
Recunosc. Nu m-am uitat la tot meciul. De fapt, m-am uitat doar atunci cand erau pauze publicitare pe Prima TV care a avut inspiratia sa difuzeze, pentru a 20-a oara, Armageddon. Sunt un mare fan al filmului, asa ca l-am urmarit, din nou, cu sufletul la gura. Si sa vezi minune! Bruce Willis a reusit din nou sa salveze lumea! Ceea ce nu se poate spune despre Mutu. Care nu a salvat nici macar echipa Romaniei...
Ajung la birou: Mutu. In masina: Mutu. Acasa dau drumul la televizor: Mutu. Mai ramane ca si baiatul meu, de doi ani, sa-mi vorbeasca tot despre Mutu. O K, omul e un fotbalist emblematic (ce bine suna - si ce real este!) al actualei generatii. Mai tare decat generatia de aur si cea de platina (dac-o exista) la un loc, zic ziaristii. In special cei de pe sport.ro. Numai ca mult-iubitul nostru Mutu nu prea ne-a scos in strada, daca ma intelegeti pe undeva. Pentru ca scandalurile, doamnelor si domnilor, nu mai scot pe nimeni in strada. Din contra. Sau din Contra...
Sunt un fan al sportului de calitate. Am mai spus-o. Ma uit la snooker, rugby, volei, handbal, hochei pe iarba, fotbal. Sunt innebunit dupa fotbalul englezesc, un meci intre Liverpool si Arsenal este o sarbatoare. Pentru ca e exact ca viata: cu suisuri si coborasuri, dar la intensitate maxima. De la inceput pana la sfarsit.
Revin la meciul Serbia - Romania. Asadar, prin pauzele publicitare, am vazut vreo trei goluri incasate de ai nostri. L-am vazut pe Chivu respingand ca la Marasti - Marasesti - Oituz si pe Dani Coman incercand sa limiteze proportiile unui esec ce a intrat direct in istoria fotbalului romanesc, fara sa faca anticamera. Pe Mutu nu l-am prea vazut. L-am vazut insa a doua zi in presa, pe primele pagini. Ziaristii, rau-intentionati, spuneau cum a petrecut Adi inainte si dupa meci. Ceea ce, sincer sa fiu, e destul de rau pentru un sportiv profesionist. Pe de alta parte, cand esti pe val, poti sa stai pana la 05.00 in discoteca. Daca seara, la 21.45, rupi gura targului in Champions League, nimeni nu-ti reproseaza nimic. Numai ca nu poti face acest lucru la nesfarsit. Pentru ca de aia exista, pe la echipele mari, super-specialisti in recuperare. Si tot de aia exista jucatori meteorici, precum Ronaldinho, si jucatori care evolueaza 20 de ani la acelasi nivel. Precum Maldini.
N-am nimic cu Mutu. El a ales sa-si traiasca viata asa cum vrea. Si este dreptul sau. Am insa ceva cu noi. Si cu ziaristii de sport. Care au sarit, ca arsi de tigara: "Credeti ca este necesar ca numarul 10 sa fie retras de la nationala?". Hai, nu spuneti! Serios? Cand s-a retras Michael Jordan, baietii de la echipa lui au facut un eveniment de PR si au agatat tricoul de tavanul salii. Dar, oameni buni, era vorba de Jordan. Omul a luat doua medalii de aur la Olimpiada si a facut istorie in NBA. A aruncat in aer vanzarile Nike si a atras milioane de copii catre basket. Din intreaga lume. Iar tricoul respectiv va fi pus, in curand, din nou in setul lui Chicago Bulls.
Sa retragem tricoul cu numarul 10 de la echipa nationala de fotbal? Pai ia sa vedem noi cine a mai purtat acest tricou: Titus Ozon (anii 60), Radu Nunweiller (anii 60), Nicolae Dobrin (anii 60-70), Ladislau Boloni (anii 80) si Gheorghe Hagi (anii 90). Hmmm. Pai daca n-am retras tricoul cand s-a lasat Dobrin de fotbal de ce am face-o acum, cand s-a dus Mutu intr-un bar din Novi Sad? Ca sa nu mai zic de Boloni sau Hagi...
Am inteles ce e fotbalul cand Craiova Maxima era printesa Europei. Am fost jurnalist sportiv cand Romania era in sferturi la Cupa Mondiala din SUA. Cand stateam pana la 4 dimineata sa vad cum batem Columbia. Am iesit din presa cand colegii mei au inceput sa picheteze palate si birouri de actionari. Iar acum scriu de placere. Si de nervi.
Oameni buni... Cum sa retrageti tricoul cu numarul 10? E ca in bancul acela: poate vrea domnul sau domnul... Poate ca un nou Dobrin sau un nou Hagi s-a nascut deja si are 14-15 ani. Peste 3-4 ani va intra in nationala mare. Si va fi obligat sa joace cu numarul 15 sau 20, pentru ca numarul 10 a fost retras odata cu retragerea lui Mutu.
Sunt de acord sa se retraga tricoul cu numarul 10 de la echipa nationala. Dar doar atunci cand purtatorul acestui tricou va marca golul decisiv in finala Cupei Mondiale. Pana atunci, shut the fuck up! Ma scuzati...
Dupa Serbia - Romania mi-a parut rau de Chivu si de Coman. Sunt chiar nevinovati. Meritau o generatie mai buna.
P.S. Si sarbii aveau cozi, tatuaje, ghete cu diverse inscriptii. un singur lucru ne-a diferentiat: ei au jucat fotbal, iar noi am jucat la alta masa. End of story.
Posted in Articole,
Romania altfel |
Print
|
0 Comentarii