Alt-Fel.ro» Articole» Romania altfel» Despre respect

Tags: respect, romania, ambasada, copii

---

Buna ziua,

Am simtit nevoia sa scriu despre acest lucru pentru ca sunt undeva oameni care gandesc si si simt la fel, sunt sigura.

RESPECT - as purta o discutie despre respect, despre umilinta si respect! Respectul nostru, al celor trecuti de prima tinerete, fata de copiii nostri, fata de tinerii nostri.

Zilele trecute am fost obligata de circumstante sa ajung in fata portilor unei ambasade (nu pot scrie cu majuscula!!) unde umili, zeci de copii asteptau sa intre pentru un scurt interviu a carui finalitate ar fi fost sau nu o viza - pentru ce? Pentru a avea posibilitatea sa MUNCEASCA pe alte plaiuri. De ce sa munceasca? Ca sa invete lucruri noi, sa afle cum trebuie sa te porti cu clientii oricine ar fi acestia si sa revina pentru a ajuta la schimbarea acestei tari!

Ce s-a intamplat insa in fata ambasadei este umilitor pentru orice cetatean roman; asteptam inghesuiti pe un trotuar, am fost apostrofati daca cumva "am iesit din perimetru", am fost chiar imbranciti de bodyguarzi nepoliticosi care probabil nu stiu raspunde intrebarii "DE CE?" si am fost urmariti de ochi vigilenti daca am avut "tupeul" sa tinem capul sus si sa solicitam explicatii.

Urasc formularea "capul plecat sabia nu-l taie", nu am tinut capul plecat nici cand am gresit, nu am de ce sa fac asta si nu o voi face niciodata. Iata ca inca nu mi-a taiat nimeni capul!! Multi dintre noi tinem capetele plecate in fata usilor grele ale ambasadelor, in fata unor guvernanti indecenti si obraznici, in fata Europei si ne lasam copiii sa plece, sa munceasca si sa fie la randul lor umiliti! DE CE? "De ce te duci ca doar nu-ti lipseste nimic acasa" zice mama? Ca sa invat sa gandesc si sa muncesc intr-o lume civilizata.

Trebuie sa se poata si altfel decat la noi! De ce nu ne ajutam copiii sa tina capetele sus, sa fie mandri ca sunt romani sa nu accepte compromisuri scumpe care lasa urme pe viata? De ce le permitem acestor superficiali, oricine ar fi ei, sa ne calce in picioare valorile si munca, credintele si normele de viata in loc sa-i obligam sa faca ceea ce ar fi normal pentru acesti copii? Sa schimbe comportamente, sa faca ceva cu invatamantul romanesc, sa tina pasul cu schimbarile care au loc in vietile noastre si sa ajute ca tinerii acestei tari sa se simta bine la ei acasa! Sa aiba aici ce si de la cine sa invete ceva. Iar daca nu-i pot ajuta macar sa nu-i incurce!

Poate exagerez, poate sunt patetica-nu stiu, asa sunt! Dar in acele oribile zile din fata ambasadei m-am intrebat pentru prima oara in 22 de ani daca mi-am facut datoria fata de copilul meu.

Stiu ca "oamenii se poarta cu noi asa cum le permitem" - oare daca la permitem unora sa faca ce vor ne consideram destepti pentru ca "nu ne punem la mintea lor"? Chiar sunt foarte suparata, indignata chiar si cu siguranta nu ma voi umili vreodata in fata nici unei ambasade, oricare ar fi ea, ca sa pot pleca - voi pleca acolo unde se poate si cu asta, basta!

Si sper din tot sufletul ca nici copilul meu sa nu o mai faca. Pornisem de la respect - poate vom invata ca prin ceea ce facem si spunem sa fim respectati si apreciati - suntem oameni valorosi, frumosi, plini de farmec si vii. Daca noi cei trecuti de 45 ani nu am reusit sa aratam asta pana acum, sa ne ajutam copiii sa o faca! Poate cu ajutorul lor Romania va fi (doar) altfel!