Tags: scoala, elevi, copii, trafic, bucuresti
15 septembrie. A inceput scoala. Pe sosele, in Bucuresti, e nebunie. Alearga parintii cu masina sa-si duca la scoala copiii si sa-i aduca acasa. Intre aceste ore capitale (inceputul si sfarsitul, alfa si omega) bietul parinte se straduieste sa si castige bani pentru carti, caiete, meditatii, iaurt si Bakugani.
Pe parintele chinuit il recunosti cu usurinta. Are o privire haituita, e vesnic cu ochii pe ceas, iar mersul sau nu e leganat, ci e alergat. Vesnic contratimp - e angajat intr-o batalie pe care e condamnat sa o piarda. Casca des si se intreaba despre care Aniela vorbesc fetele in birou.
Parintelui haituit i se pare natural sa se calce pe bataturi (pe roti vreau sa spun) cu alti parinti haituiti, in goana lor zilnica. Dar e oare posibil un altfel de program? Este: programul celor care nu au inteles despre ce am povestit pana acum. Dar nu in Bucuresti. In Bucuresti 15 septembrie a dat startul nebuniei rutiere.
In mod sigur nu e peste tot asa. Intr-un univers paralel, mai sunt si orase linistite, cu oameni calmi, cu vecini draguti care iti supravegheaza copilul. Nu alergi de nebun ca sa ajungi inainte de ora 17.00 la gradinita. Nu de alta, dar iti ramane copilul doar cu ingrijitoarea care aspira...
Ce pacat ca ne obisnuim cu aceasta stare si o consideram una de normalitate...
Liliana Grigore
- Orice durere in piept inseamna cancer?
- Imi tremură mainile... am Parkinson?
- Rezultatul testului Papanicolau indica "numar insuficient de celule". Ar trebui să ma alarmez?
- Uneori, noaptea ma trezesc cu furnicaturi in maini. Ar trebui să ma ingrijorez?
-
Transpir
groaznic de mult. O fi semn rau?
Posted in Articole,
Romania altfel |
Print
|
0 Comentarii