Tags: romania, ferma piscicultura, liviu plesoianu
In calitate de om care s-a inselat total in privinta cel putin a unuia dintre politicienii foarte cunoscuti actuali, o spun fara rezerve: increderea absoluta intr-un politician, oricare ar fi acesta, este o imensa eroare. Daca nu cumva Fiul lui Dumnezeu se hotaraste brusc sa se intrupeze in Romania si sa devina poltician, orice alta persoana este fatalmente supuse erorii si umorii.
Este gresit sa-i acorzi maximum de credit unui om politic, pentru simplul motiv ca omul politic este… om. Iar orice om, oricat de bun, de “perfect” ar parea la prima vedere, este in egala masura alcatuit din calitati si defecte, din plusuri si minusuri, din impliniri si frustrari.
Umorile personale il definesc la fel de mult cat il definesc si rigorile personale. Iar cand rigoarea se naste din umoare, deja avem de-a face cu un risc major de dictatura.Din pacate, este ceea ce se intampla si astazi, dupa cei 20 de ani de “stupidity” profetiti de Brucan.
Romania cea dezamagita este o Romanie aflata cu un picior intreg in groapa sa de potential. Or, gropile de potential ale unui popor au constituit intotdeauna complexul istoric necesar si suficient pentru instaurarea unei dictaturi.
Sigur, de jos te poti si ridica. E mult mai usor insa sa ramai intins pe sol. De acolo, de jos, nu vei putea avea in schimb niciodata necesara privire de ansamblu.
Liviu Plesoianu
Posted in Articole,
Editoriale |
Print
|
3 Comentarii