Tags: presedinte, liviu plesoianu, romania
In calitatea mea de presedinte al Romaniei, primul lucru pe care l-am facut a fost sa ma... gandesc. M-am gandit inainte de toate ce depindea de mine, ce puteam face pentru ca romanii sa ajunga sa-si iubeasca iarasi tara, sa se simta bine la ei acasa, pe pamant romanesc. Si atunci, mi-am stabilit niste prioritati. Cel mai important lucru, am considerat, era sa nu mai fie atat de dezbinati.
Ce anume ii dezbinase in ultimii cinci ani? Politica si saracia, este foarte simplu. Politica si saracia dezbina intotdeauna.
Si ce era de facut? - Din nou, solutia a fost mult mai simpla decat se asteptau majoritatea analistilor politici: nu trebuia decat sa iti iei cu adevarat in serios rolul de presedinte. Adica sa fii, realmente, presedintele tuturor romanilor. Nu doar al acelora care te-au votat sau care te-ar putea vota data viitoare.
Nu e deloc greu sa fii presedinte. Atata vreme cat iubesti cu adevarat tara asta si poporul ei, nu poate fi greu. E minunat. E cel mai frumos lucru care ti se poate intampla! Cum sa nu vrei sa ii faci sa se simta uniti? Cum sa nu vrei sa ii vezi bogati, prosperi, atat material, cat si sufleteste?
Sigur, una dintre primele si principalele conditii mai era si aceea de a nu fi coruptibil, de a nu fi la mana nimanui. Aici insa imi era cel mai usor. Sunt un tip atat de independent, un tip care tine atat de mult la libertatea lui, incat nici nu as putea concepe veodata sa devin unealta unor "cercuri de interese". Un om care considera notiunea de "libertate", in general, drept cea mai importanta dintre toate cele care definesc viata unui om si a unei natiuni este cumplit de greu de manipulat. Pentru ca se va intreba intotdeauna, inainte de a spune "da" unei propuneri sau unei sugestii: "Ma leaga in vreun fel? Leaga tara in vreun fel?".
Am respectat institutiile fundamentale ale tarii, de-a lungul intregului meu mandat prezidential. Cinci ani de zile, nimeni din anturajul meu nu a indraznit macar sa-mi propuna imixtiunea in bunul mers al Justitiei. Premierul l-am desemnat strict pe criterii de competenta economica, sociala si externa, nicidecum pe criterii politice sau lasandu-ma prins in capcana afinitatilor elective.
Nu m-am amestecat in treburile Guvernului sau ale Parlamentului decat strict in limitele prerogativelor mele constitutionale si doar ca mediator sau ca reprezentant direct ales al poporului din care fac parte. Nu m-au interesat absolut deloc jocurile de putere interne, dintre partide si din interiorul partidelor. Nu mi-am supus serviciile secrete si m-am ferit cu multa minutiozitate sa devin sclavul sau portavocea acestora.
Relatiile internationale le-am privit mereu ca prioritati ale Romaniei, ca parte a strategiei de tara pe termen scurt, mediu si lung. Tocmai de aceea, nu m-am grabit niciodata sa fac aprecieri la adresa altor state, altor presedinti sau altor guverne. Am dezvoltat relatii de buna vecinatate cu toti cei din proximitatea noastra.
M-a interesat viata romanilor, viata lor de zi cu zi. Am facut toate diligentele necesare pentru ca toti cetatenii acestei tari sa isi poata exprima, oricand, punctul de vedere, in orice chestiune de interes personal sau general. Mai mult decat atat, punctul de vedere al fiecarui ins interesat sa ofere o perspectiva personala a fost intotdeauna luat in considerare si tratat cu respect si maxima seriozitate.
Am format in jurul meu o echipa de profesionisti, care mi-au deschis ochii in multe directii, facandu-ma sa inteleg ce merge si ce nu merge, din punct de vedere economic, in tara asta. Am promovat mereu oamenii de valoare si am participat 365 de zile pe an la o sumedenie de colocvii, conferinte si intalniri de lucru cu oameni remarcabili ai acestei tari.
...Daca nu esti acolo, printre oamenii priceputi, de calitate si plini de initiativa ai Romaniei, cum poti pretinde ca reprezinti Romania la cel mai inalt nivel, la nivelul de presedinte al acestei tari minunate?
Timp de cinci ani, mai presus de toate, am crezut in tara asta! Am crezut in oamenii ei! Am crezut in romani si in Romania!
...Si a meritat!
Liviu Plesoianu
Posted in Articole,
Editoriale |
Print
|
0 Comentarii