Tags: Justin Capra, romania
Americanii, canadienii, nemtii si italienii au vrut sa-l "importe". De fiecare data, raspunsul lui a fost "Nu".
"Mi se pare mai interesant sa faci ceva intr-o tara in care toata lumea spune ca nu se poate face nimic".
Pe langa aparate de zbor si masini, Capra a inventat si motociclete neconventionale.
Justin Capra, romanul care a inventat rucsacul zburator folosit acum de americani in calatoriile spatiale, sta la Balotesti, intr-o casa austera ca o chilie. Cand l-au "vizitat", hotii i-au facut paguba doar pentru ca au lasat usa deschisa la plecare. Era iarna, el era plecat din localitate si centrala a consumat gaz cat pensia lui pe o luna.
Cu rucsacul zburator in beciurile militiei
Rucsacul zburator i-a adus, la inceput, doar belele. "In 1956 l-am propus Academiei si bineinteles ca am produs ilaritate. "Tovarasi, avem nevoie de tractoare, nu de oameni sa zboare" si, ma rog, chestii d-astea. In '58 l-am brevetat.
Dar, in '56, pentru ca aveam intentia sa realizez un astfel de aparat si niste masinute, am facut prostia sa merg, nestiind puterea comunistilor, la Ambasada Americana sa cer sprijin. Am fost arestat. Nu m-au tinut mult - doua saptamani -, dar dormeam pe ciment si mancam un sfert de paine pe zi. Inainte de asta eram ofiter de aviatie.
Dupa - am fost dat afara din Armata si am fost trecut la index. Spalam masini, maturam, ca sa pot exista. Pana in 1962, cand a venit Expozitia Americana la Bucuresti si si-au expus americanii aparatul lor de zbor. Diferenta intre al meu si al lor era de culoare: al lor era gri si al nostru - negru. Altminteri erau identice".
O jucarie: curent electric din zgomot
Americanii si mai apoi Henri Coanda i-au facut pe tovarasi sa-si reconsidere pozitia fata de Justin Capra. L-au reabilitat oarecum, adica si-a putut gasi un loc de munca mai tehnic decat maturator. Dar si munca de jos a fost o "sursa de inspiratie".
Ce faci, de pilda, daca trebuie sa lucrezi intr-o cazangerie, intr-un zgomot infernal? Evident: incerci sa transformi zgomotul in curent electric! "Am folosit un telefon Bell , o membrana cu o bobina si un miez de fier, pusa in hala in care se facea galagie si recoltam in alta parte curent. Nu am reusit sa produc mult curent, dar ma gandeam sa pun membrane peste tot, in toata hala, ca sa mearga macar polizoarele fara sa mai consume din retea". Asta este una dintre inventiile pe care le-a considerat jucarii si nu s-a obosit sa le breveteze.
"Nu se poate, da' functioneaza"
Exista insa o inventie pe care ar fi vrut s-o breveteze, dar n-a putut, pentru ca nimeni nu i-a gasit explicatia fizica. "Am realizat odata un dispozitiv care micsora masa unui obiect. Folosea teoria impulsului care se certa cu una dintre legile fizicii care spune ca fiecarei actiuni trebuie sa-i corespunda o reactiune egala si de sens contrar.
Or, asta al meu n-avea jet, n-avea elice, n-avea roti, n-avea interactiune magnetica si al naibii se misca. Bineinteles, consuma, nu era perpetuum mobile. Si atunci m-a luat ministrul Octavian Groza, fiul lui Petru Groza, si m-a dus la Consiliul National de Stiinta si Tehnologie. Si acolo a venit un hectar de marimi - profesori, academicieni, savanti - si prima expresie a fost "nu se poate". La care Groza zice "Nu se poate, da' merge. Cum dracu' justificam?"
Doctor in fizica, Dan Vamanu, care a fost sef de promotie la Oxford , a studiat dispozitivul si mi-a zis "Justine, sa ma ia dracu' daca am inteles. Asta n-ar trebui sa mearga. Da' bine ca merge, c-om gasi noi justificare matematica". Nu s-a gasit nici acum".
Circa 100 de vehicule neconventionale
Justin Capra a realizat 72 de prototipuri de autoturisme cu consum infim (2 litri de benzina pentru un drum intre Bucuresti si Iasi , cu viteza medie de 70km/h), 7 aparate de zbor neconventionale pe care le-a testat personal si 15 motoare neconventionale. Din toate acestea, doar o inventie - automobilul fara caroserie, cu efect pelicular - si-a gasit o oarecare aplicare.
Este vorba despre un prototip care a ramas la stadiul de macheta pentru ca Justin Capra n-a avut bani sa-l construiasca. "Un automobil cu caroseria dintr-o perdea aeriana, care creeaza si o propulsie si poate face si aer conditionat in masina. Este vorba de un jet de aer evacuat din fata si aspirat in spate, care imbraca ocupantii autovehiculului. Am aruncat si apa pe el, nu se intampla nimic - nu ploua, nu ninge".
Iar aplicarea a fost mai mult decat modesta: un cetatean din Bacau a folosit inventia lui Capra pentru a realiza un acvariu care n-are un perete, dar tine, totusi, si apa, si pestii!
Intrebare frecventa: "De ce nu plecati?"
De ce n-a plecat sa se realizeze in tari mai civilizate? "M-a intrebat asta un ziarist pe vremea lui Ceausescu. I-am zis "Eu sa plec? Sa plece ei (comunistii, n.n.). Pai ce, eu am stricat atmosfera in tara asta? Aici este o tara formidabila - nu se poate da faliment pentru ca tot sistemul e falimentar. Si pe urma, daca ma duc cu o sticla de coniac la ITB, iau un tramvai. In Germania nu poti sa faci treaba asta, cade guvernul".
Dupa revolutie au venit altii sa ma intrebe "De ce nu plecati?". Pai ce, sa mananc lebede la Viena? Si pe urma, mi se pare mai interesant sa faci ceva intr-o tara in care toata lumea spune ca nu se poate face nimic. Am fost invitat sa raman in Italia , America , Germania , Canada... Credeti ca umbla pe undeva cainii cu covrigi in coada? Ne uitam la salariile din Occident. Pai cel mai bine platit om pentru munca depusa e in Romania..."
Nu exista inginer adevarat fara cultura
Acum, Justin Capra are 75 de ani, dar nici vorba, nici miscarea nu-i arata varsta. El pune "tineretea" pe seama familiei. "Tata a murit la 90 de ani pentru ca l-a lovit o masina cand era pe bicicleta. Bunicii, matusile - la 102, 107, 110... "Lucreaza la al 73-lea prototip de autoturism si si-ar dori ca cineva sa-i continue munca, sa cerceteze si sa puna in aplicare efectele pe care le-a descoperit.
Nu este insa usor sa ajungi ucenicul lui Capra
"Un inginer, daca nu are cultura, nu poate lega fenomenele. De fapt nu cultura, ci un simt al sintezei. Kant zice "eu sunt propriul meu stapan". Ei, cum dracu' poti sa fii propriul tau stapan intr-o lume conjuncturala, inlantuita? Si spune ca morala poate fi in afara moralei crestine, ceea ce iar este o greseala. (...)
Newton zice "Ce este gravitatia? Eu pot sa va spun ca este direct proportionala cu masa si invers proportionala cu patratul distantei, e o formula matematica exacta, dar esenta n-o stie nimeni". Pentru ca nu exista esente in materie. Noi, oamenii, ne deplasam asimptotic spre cunoastere pe care nu o s-o intalnim pentru ca, curba asimptota intalneste verticala cunoasterii undeva la infinit."
Am avut naivitatea, mi-am inchipuit ca invatand voi fi mai liber si mai fericit. Doamne, ce deziluzie am avut atunci cand mi-am dat seama ca prin invatatura ne marim aria intrebarilor, ne marim exponential aria de necunoastere. Si, in fond, ce sa cunoastem, de vreme ce definitiile nu ne apropie de esente, de vreme ce adevar egal subiectiv?
Academicul ne indeparteaza de natura, acesta este diferential, centrifug, nu da raspunsul la intrebari.
Pretinsele sale raspunsuri nu rezolva problema cunoasterii. Simt un gol sprijinindu- ma pe adevarul stiintific oficial. Nu mai vreau clasicul in abordarea cailor de studiu. Vreau altceva! N-am intalnit adevarul absolut, n-am intalnit decat raportabilitati, conjuncturi, relativitate.
Adevarul in care cred este unul singur: adevarul Divin.
Spiritul, in schimb, nu intra in crize, spiritualistul nu diseca multidimensionalita tea Divina, o ia ca postulat, stiinta spirituala este de aceea interferentiala, centripeta si nu da reactii secundare.
Exista totusi o cale si anume: evolutie in plan spiritual, in plan crestin, pentru ca iubirea, stima, toleranta rezolva toate problemele.
Sa zicem ca fericirea este, la urma urmei, un fel de nesimtire, este un alt fel de a vedea lucrurile. Eu, de exemplu, sunt fericit atunci cand sunt obosit fizic si cand vad rezultatul muncii mele.
Cand tin o conferinta sau un curs vad discipolii mei plecand mai ingandurati. Am acest defect, aceasta particularitate, pun lumea pe ganduri. Multumesc lui Dumnezeu ca am ajuns la varsta la care imi dau seama ca nu trebuie sa critic, inteleg faptul ca exista o programare din afara noastra, in alt raport spatiu – timp. (Care spatiu, care timp? alte relativitati? )
Nu-mi permit sa critic istoria, de vreme ce aceasta este conjuncturala. Mai intai ca nu cunosc notiunea de bine si de rau. Dar nici nu il inteleg pe filosoful Kant atunci cand afirma ca dansul isi este propriul lui stapan! Cum poate un om fi stapan pe el intr-o lume inlantuita?
Prefer intelepciunea varstei, observ ca geneticul poate fi optimizat, cromozomii avand permeabilitate spirituala.
Eu nu sunt in masura sa ofer solutii, nu ma pricep, solutii va poate da natura, in masura intelegerii noastre. Eu nu cred in politicieni, vorbareti, colesterolizati, cu tinuta opulenta si ostentativa.
Nu mai cred in imagini, nu cred in virtual. Eu cred in padure, in apa, in aer, in filosofia taranului batran, pardon, nu in taranul de langa metropola.
Cred in adevarul Divin, in legatura Divinului cu omul prin intermediul monarhului si al sacerdotului. Nici pe filosoful Platon nu-l inteleg atunci cand si-a declarat repubica ce-i poarta numele, de vreme ce l-a scolit pe Aristotel in spirit monarhic. Cred intr-un reprezentant de tip confucian, intr-o verticalitate, intr-un caracter.
Calea pe care am ales-o este emigrarea in padure, unde nu aud expresii vulgare, unde nu aud manele si nu vad imagini de reclama si nici telenovele.Vreau sa inlocuiesc radioul cu muzica sa agresiva, cu muzica ciripitului pasarelelor, cu sunetul apei si fosnetul frunzelor.
Refuz artificialul, nu mai vreau betivi si fumatori, vreau oameni adevarati sau fara oameni.
Vreau sa fiu mic pentru a ma bucura de adevarul Divin.
Posted in Articole,
Romania altfel |
Print
|
0 Comentarii