Tags: carti, paradis, biblioteca, borges
"Eu mi-am imaginat intotdeauna Paradisul sub forma unei biblioteci, alte persoane considera ca ar fi o gradina, altii si-l pot inchipui ca un palat, eu l-am imaginat intotdeauna ca o biblioteca si aici ma aflam eu..."
Jorge Luis Borges - Cartile si noaptea
Imi plac cuvintele lui Borges. Redau aproximativ starea mea de spirit din aceasta clipa. Si nu numai din aceasta clipa. Din aproape toate clipele vietii mele...
Spun "aproximativ" pentru ca nu aspir la statutul de "soarece de biblioteca". Paradisul meu este strans legat de carti, ca si la Borges, insa este in mod egal legat de seva din copaci, de pamantul reavan, de Soarele incendiator de orizonturi pe-nserat.
Intotdeauna mi-am imaginat cum - ferit de grijile vietii cotidiene si cu suficienti bani in buzunare pentru a nu mai fi nevoit sa fac altceva - stau langa inima mereu curgatoare a unui rau de munte, pe partea din interior a buzelor unei poiene si in timpul magic al sarutului dintre aceasta si apa.
Alaturi, intr-un rucsac - unul mare! -, o parte dintre cartile pe care le iubesc si pe care nu apuc sa le epuizez de sensuri. De asemenea, un laptop alaturi, cu ajutorul caruia sa pot face lucrul, singurul lucru care imi ofera cu adevarat totalitatea, care ma rotunjeste in firea mea, in spiritul meu si in mintea mea - sa scriu!...
Sigur, cu laptop-ul si cu cartile se rezolva usor. Mai greu e cu timpul, vesnicul meu dusman si vesnicul prieten. Cel de a carui libertate depinde propria mea libertate. Cel de a carui miscare depinde propria mea miscare.
Cum sa faci, in societatea nebuna de azi, sa-ti cumperi timpul? Raspunsul la aceasta intrebare este - sunt sigur! - cheia care deschide lumile, de aici, de dincolo si de pretutindeni. Cu cat mai mult timp liber, cu atat mai mult Om liber!
de Liviu Plesoianu
Posted in Articole,
Editoriale |
Print
|
6 Comentarii