Sa zicem ca este anul 3009 si o tara de pe planeta T este in razboi cu o
alta tara de pe planeta T. La scurt timp, in conflict, se implica si al treilea
stat, si al patrulea, si al cincilea, in cele din urma, conflictul devenind
mondial...
Iar, in absurdul razboiului, se strecoara si ceva firesc: intreaga
populatie a tuturor tarilor implicate conflictul mondial este afectata mai mult
sau mai putin dar este afectata. In aceste conditii - de forta majora, nu? - de
la omul de rand si pana la sefii de stat, vietile tuturor sunt date peste cap.
Abundenta dispare. Pentru cei mai multi, s-a zis cu luxul si cu huzurul sau cu
viata pe credit; s-a terminat cu vacantele si chiar si cu modestele iesiri la
iarba verde. Trufandalele dispar iar alimentele de baza sunt rationalizate.
Satele de la granite tremura pentru ca sunt primele in calea inamicilor. In
orase, fiecare zi, fiecare seara, fiecare minut sta sub amenintarea
bombardamentelor... In loc de muzicile de la terase si in loc de rasete, se aud
sirenele de pe blocuri si cele ale ambulantelor.
Multe, foarte multe, din ce in ce mai multe firme particulare se inchid
asta in cazul in care nu au "norocul" sa-si poata transforma obiectul de
activitate in scopul sustinerii efortului national de purtare a razboiului.
In aceste conditiuni de foamete si individuala si la bugetul de stat, se
gasesc unii functionari marunti sau insemnati din diverse "bresle" care sa se
indigneze ca nu li s-au platit niste sporuri... Pentru ei nu este razboi; in
mintile lor odihnite, este inca liniste si pace... Ei mai au inca timp sa ceara.
Si asta in conditiile in care, pentru verdictele gresite pe care le-au dat de-a
lungul si de-a latul anilor, verdicte anulate si radical schimbate de instante
internationale, nu au platit... Mariile Lor ci tot "fraierii" care faceau si in
vremuri de adevarata liniste si pace, trei sferturi din produsul intern brut...
Ar trebui ca toti acesti "fraieri" sa isi injumatateasca si ei
contributiile asa cum un "supermegahiperfunctionar" a scris numai pe jumatate
cuvintele pe care greaua lui meserie de... scrib i-o cerea. Ce-ar fi ca toti cei
constienti de exceptionalul situatiei, de forta majora, de efortul pe care -
desigur nu din vina lor - toti cetatenii unui stat sunt chemati sa-l faca sa-i
strige acestui functionar...
la'ne, la'ne, do'cule!!!
Posted in Articole,
Romania altfel |
Print
|
1 Comentarii