Tags: Romania, Brebu, copii, fericire
Pentru fiecare dintre noi exista o jumatate pe care am gasit-o sau nu, dar dupa care tanjim literalmente in fiecare clipa. Poate ca nu stim sa ne exprimam intotdeauna sentimentele, poate ca uitam sa fim gingasi, minunati, altfel. Poate ca ne luam cu lucrurile marunte, nesemnificative, poate ca ne luam cu viata si uitam sa fim atenti la ce este important.
Noi suntem inca aici, in Romania si nu aiurea, in lume, mai ales pentru ca El, jumatatea mea, este altfel si pentru ca suntem inconjurati de prieteni altfel, desi ne vedem mai rar decat ne-am dori. Mai rar, dar totdeauna acasa. Nu in Bucuresti. Acasa, la tara.
Tara
noastra se numeste Brebu, acolo suntem noi mai acasa decat aici, in
capitala. Acolo unde bunicii isi asteapta emotionati in fiecare weekend
nepotii, asa incat vacanta de vara va fi cu mult mai mult decat o
sarbatoare continua.
117 Studii de caz si Monografii
Contabile
117 situatii dificile gata rezolvate
Acolo unde ceilati doi barbati din viata mea cresc mari si cresc frumos, "bot in bot" cu cainele, cum mi-am dorit intotdeauna, alergand dupa miei si gonind cu bicicletele pe drum de tara...
Mi-e drag sa povestesc ca intr-o noapte, gata sa adoarma, Praslea familiei noastre s-a ridicat brusc in fund si-a spus: "Mami, sunt tare bucuros!" "De ce, puiule?" "Cum de ce ? Tu nu stii? Pentru ca am terenul meu de fotbal si pot sa ma joc oricat vreau!" Sa nu scoti cu pasiune palamida toata vara, sub 40 de grade, din gazon, numai pentru aceste cateva cuvinte?
Si pentru ca nu pot incheia fara sa pomenesc de cel de-al treilea barbat din viata mea, o sa va spun cum iubeste un copil de nici 8 ani. M-a intrebat intr-o zi atat de frumos cum n-o sa stiu sa va spun niciodata, luand in mana un glob pamantesc ceva mai mare decat un mar: "Mami, unde este Brebu?"
Va multumesc ca ati trecut si pe la mine,
Liliana Grigore
Posted in Articole,
Editoriale |
Print
|
0 Comentarii