Astazi am fost sa-mi refac stocul de camasi. Nu sunt insurat, asa ca n-are cine sa ma ajute la calcat. Daca am mai multe camasi, mi se pare mie ca, in mod obligatoriu, o sa si calc mai rar.

Alimentat deci de aceasta iluzie, ma duc val-vartej intr-un magazin unde stiam ca voi gasi un anumit brand. Nici mai ieftine, nici mai scumpe - cu un raport calitate-pret excelent.

Intru in magazin si, guraliv cum sunt, ma asez la povesti cu vanzatorul. Imi place sa iau pulsul vietii. Mi se pare interesant sa stau de vorba cu oameni pe care ii cunosc foarte putin. Uneori suntem tentati sa fim mai deschisi si mai sinceri cu necunoscutii, decat cu cei apropiati noua.

Cum sa te bucuri de o primavara minunata, cu optimism si detasare!

Asul din maneca in materie de inregistrari contabile

Vanzatorul este si patronul - asta stiam de cand am descoperit... camasa perfecta, la un targ de confectii, unde avusese si omul stand. Ma recunoaste indata ce intru in magazin. Imi zambeste si, intre 2 sfaturi de culoare si textura, ma intreaba cum ma afecteaza criza.

Stau o clipa pe ganduri, luat prin surprindere. In niciun fel, inca - ii spun - dar dumneavoastra cum o perceti?

Inainte - zice - domnule, zambeau oamenii, intelegeti, ii vedeam zambind in magazinul meu. Acum sunt tot mai posomorati, intra in magazin si ii vad: sunt preocupati, nu mai stiu, parca, sa zambeasca. Multi se socotesc, numara banii si se duc alaturi sa cumpere chinezesti cu 12 lei. Degeaba le explic eu diferenta. Oamenii o cunosc, dar se chivernisesc, n-au incotro. Asta este, domnule...

Il privesc cam ingandurat. Mi-am ales 4 camasi. Imi plac toate, dar renunt la 2. Ies zambind din magazin, dar, vorba aia, nu e rasul meu. Ma hotarasc brusc sa fiu mai prudent...